Pe vremea cand umblam pe jos...

Pe vremea cand umblam pe jos,
Carand la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mancare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos.

Si serile tarziu, uitandu-ma la stele,
Visam la alte lumi stinghere...
Cantam mai mult, cantam duios,
Munceam din plin, munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele...
Pe vremea cand umblam pe jos !

Pe vremea cand taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia, nu de mult,
Stiam sa manuiesc si sapa

Si il citeam si pe Shakespeare...

Cum de-aveam timp ? Acu ma mir,
Dar pe vremea cand umblam pe jos
Totul mi se parea frumos...
Si n-aveam timp de tanguit...
Cum fac acu` de cand m-am pricopsit

Pe vremea cand purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stanga de dreapta...
Carpeam ciorapii la calcaie,
Si n-aveam crize de mandrie...
Nu se-ntampla sa auzim
Ca vre-unul n-are "self esteem"

Batranii nu mureau stingheri,
Si pentru caini erau hingheri !
Pe vremea cand purtam galosi,
Aveam respect pentru stramoşi !
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cand stateam la “bus"

Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu` boala!
Si cand ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, şerbet...
Era-n ograda, un loc "maret",
Intre cotete, un alt cotet...

Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat...

Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cand mergeam pe jos...

Ca nu suntem bine-mbracati...

Cu anii, chiar mai mult de doi...
Ziceam ca hainele sunt noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baieţii sa dea sapca jos;

Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!

Acum, insa, ne-am pricopsit,

Si nici nu mai umblam pe jos
Azi mi-a ramas un gand frumos...
Pe vremea cand umblam pe jos...

versuri de Rodica Botan