joi, 30 octombrie 2008

Cand ne mai vedem?

Cu mic cu mare am ajuns in mahalaua Chitilei, la scoala 184. Perfect inchisa si bine pazita, in mare zi de sarbatoare a crestinatatii, fundal perfect pentru micutul dar inimosul nostru grup.
La capatul tramvaiului 45, incepem sa facem cunostiinta unii cu altii.

La metrou, elevi din clasele primare impreuna cu proaspatul lor profesor de religie.

Si iata-ne voiosi la baza dealului inconjurat de forte politienesti, garduri, si asa mai departe...

Potret de copil.

Doua prietene

Am aflat impreuna despre viata Sfantului Dimitrie. Multumim dom' profesor Cristian!

Doi prieteni.

Imensa scena, fotografiata cu un zoom de 500. Am avut bucuria sa descopar acolo, pe inimosul staret al Sf. Manastiri Sinaia, Arhimandritul Macarie Bogus.

Cei doi colegi. In prim plan, proful de istorie, cel care s-a alaturat pana la capat grupului nostru.

Asteptand cuminti sa le pregatim o gustare, copii faceau planuri !

Rugaciunea si...

la masa!


Poza de final. Obositi dar inca entuziasti.

Si iata-ne porniti cu mic cu mare, sa ne inchinam la marea sarbatoare a orasului nostru, Sfantului Dimitrie ocrotitorul Bucurestilor. Emotiile sunt mari ca in fiecare an, dar parca anul acesta este ceva mai special. Venirea in tara a marelui apostol al crestinatati, sfantul apostol Pavel, cel ce ne-a lasat cea mai fantastica definitie a "stari de Dragoste" (a doua epistola a apostolului Pavel catre Corinteni) contribuie din plin la amploarea acestui eveniment.

Il am alaturi si pe Catalin, care are timp ca si noi, cei batrani, si de scoala si de filmari si de cariera si de firma si de events-uri si de planuri. Se implica, gandeste, actioneaza si rezolva intr-un fel nemaipomenit.

Pornim de dimineata spre mahalaua Chitilei. Acolo in loc de douazeci, ne asteapta doar sase copii. In loc de parinti care au promis sa ne insoteasca, cativa caini si un paznic de scoala binevoitor. Lasam pe "batrana Gabriela" la repaos si luam un tramvai spre "lumea civilizata" apoi schimbam doua metrouri si iata-ne la baza dealului.

Ce a ramas dupa socul in care multimea manata de tigani si jandarmi a pornit sa urle si sa calce totul in picioare...?

Copiii au ramas sanatosi si nu au resimtit tragedia. Bucuria ca am ajuns impreuna cu Cristian la starea de echipa. La starea in care am luat instantaneu aceiasi decizie fara a ne vorbi. Fara comentarii inutile sau reactii violente vis-a-vis de furia cu care eram agresati toti. In multime am dat si de profesorul de istorie al copiilor, colegul lui Cristian, ce s-a alaturat bucuros grupului nostru.

Impreuna am urcat dealul in liniste, am aprins lumanari si ne-am apropiat de racla, cam pana la 20 de metri de ea. Ne-am tinut de maini rugandu-ne fiecare in felul nostru. Am imbracat copiii si am asistat la slujbele ce insoteau intregul eveniment. Tarziu in noapte am coborat cuminti spre "magazinele" ce vindeau tot felul de kitch-uri care mai de care mai grotesti...

Am gasit si lucruri frumoase acolo. Bine ascunse spre mijlocul targului, acolo unde numai curiozitatea copiilor si curajul nostru, ne-au condus in marea de oameni ce alergau haotic dintr-o parte in alta, incercand sa nu se calce pe picoare in bezna "magazinelor" fara energie electrica. Am cumparat copiiilor iconite ce infatisau pe Sfantul Dimitrie, metanii si cruciulite. Cristian a scos pe rand paine, pastrama si mustar, eu am cumparat apa si sucuri. Am scos o bucata de ziar si ne-am asezat pe jos. Am facut sandvisuri, am facut fotografii, am mancat, ne-am rugat si am pornit sa conducem copii acasa.

Metrou, tramvai, oboseala, picioare umflate, spatele care doare rau, frigul ce musca din noi, si amintirea incidentelor, toate au disparut...doar memoria afectiva le retine intr-un colt destinat acestui articol.
Cei sase copii au concluzionat zambind: Va multumim, cand ne mai vedem? Putem sa facem si o excursie impreuna?

Le-am multumit si noi lor, apoi ne-am bucurat ca sfantul Dimitrie ne ocroteste si ne-a tinut impreuna sanatosi. Am regrupat in batrana Dacie si am sfatuit putin urmatoarea lupta, apoi ne-am vazut de drum.
Multumesc Cristian, multumesc Catalin. Slava tie Doamne pentru toate darurile tale!