Tot in aceasta saptamana complet nebuna, in goana si pe drumuri lungi, am parcurs cam 2000 de km alergand intre Constanta si Targu Neamt, Rasnov, Brasov, samd...s-a intamplat si frumusetea asta.
La ora 20.30 am incheiat ziua de filmari pentru noul documentar produs de noi, va voi da amanunte foarte curand, iar la ora 21.00 masina de productie a echipei conduse de celebrul de acum, Marian Crisan (Palm d'or 2008) era in fata blocului meu, gata sa ma preia in noua aventura numita "Tatra".
Multe amanunte nu am cum sa va dau pentru ca nu vreau sa stric surpriza vizionarii spotului, care sper sa fie ok.
Va spun doar ca am condus o Tatra (un camion de 20 de tone) prin Bucegi, la 1500 de m altitudine, undeva mai sus de cabana Diham pentru cei ce cunosc masivul prahovean. Acolo intr-o poienita pe cat de frumoasa pe atat de periculoasa...am imblanzit pentru o clipa monstrul, tranformand o idee ciudata pentru unii intr-o realitate.
Am reintalnit dupa multi ani camera manuita de talentatul Tudor Mircea, apoi pe Tudor Pojoni ca "first". Am facut cunostiinta cu regizorul Marian Crisan si mai ales am avut revelatia unui producator autentic! Il numesc aici pe tanarul Vlasti, primul producator tanar care are habar "cu ce se mananca" meseria asta. Pe scurt o bucurie de echipa, o zi frumoasa petrecuta in muntii mei dragi, un client care stia ce vrea si a fost dispus sa lase echipa sa isi faca treaba, un camion inteligent si fortos, dar peste toate dragostea cea mare a lui Dumnezeu.
Va spun doar ca am condus o Tatra (un camion de 20 de tone) prin Bucegi, la 1500 de m altitudine, undeva mai sus de cabana Diham pentru cei ce cunosc masivul prahovean. Acolo intr-o poienita pe cat de frumoasa pe atat de periculoasa...am imblanzit pentru o clipa monstrul, tranformand o idee ciudata pentru unii intr-o realitate.
Am reintalnit dupa multi ani camera manuita de talentatul Tudor Mircea, apoi pe Tudor Pojoni ca "first". Am facut cunostiinta cu regizorul Marian Crisan si mai ales am avut revelatia unui producator autentic! Il numesc aici pe tanarul Vlasti, primul producator tanar care are habar "cu ce se mananca" meseria asta. Pe scurt o bucurie de echipa, o zi frumoasa petrecuta in muntii mei dragi, un client care stia ce vrea si a fost dispus sa lase echipa sa isi faca treaba, un camion inteligent si fortos, dar peste toate dragostea cea mare a lui Dumnezeu.
Care ne ingaduie si ne iubeste.
De ce? Spune tu asa, odata... Doamne, daruieste-mi mie...Curaj!
De ce? Spune tu asa, odata... Doamne, daruieste-mi mie...Curaj!
Aici va daruiesc cateva fotografii de la filmari.
Micutele masini de productie, au ramas la baza. Echipamentul a fost luat in spate de intreaga echipa. Doar Tatra cea rosie a reusit sa razbeasca... In spate se poate zarii abruptul prahovean, zona Bucsoiului, Coltii Morarului. Ultima zona salbatica zona a Bucegilor.
A ajuns si echipa. Monteaza blende, sunet si camera. Filmarea poate incepe.
Colegii mai tineri in pauza. O fotografie pentru care m-am tavalit ceva. Insa merita. Sunt talentati si frumosi.
Iata-ma la cadru. Oke, si daca scapa frana? Aaa..? Lasaaa, daca scapa...? Eu eram aparat de caroserie, insa colegii mei, desi nu se poate observa din fotografie erau (pentru mai multa autencitate...) pe jos, la picioarele trepiedului, doi metri fata de rotile Tatrei. Meserie periculoasa? Aaaa?
Oke, Stop. Pauza. De ce nu ma dau jos? Nu stiu...
De la stanga la dreapta: Regizorul Marian Crisan, Vurtejanu si Ion, inimosul sofer al Tatrei, care la sfarsitul zilei de filmare mi-a spus admirativ: Sunteti primul care conduce pentru prima data namila si nu va moare...(motorul)
Noul meu prieten, ce a inteles sa nu se mai desparta de mine. Fuji!
Colegii mai tineri in pauza. O fotografie pentru care m-am tavalit ceva. Insa merita. Sunt talentati si frumosi.
Iata-ma la cadru. Oke, si daca scapa frana? Aaa..? Lasaaa, daca scapa...? Eu eram aparat de caroserie, insa colegii mei, desi nu se poate observa din fotografie erau (pentru mai multa autencitate...) pe jos, la picioarele trepiedului, doi metri fata de rotile Tatrei. Meserie periculoasa? Aaaa?
Oke, Stop. Pauza. De ce nu ma dau jos? Nu stiu...
De la stanga la dreapta: Regizorul Marian Crisan, Vurtejanu si Ion, inimosul sofer al Tatrei, care la sfarsitul zilei de filmare mi-a spus admirativ: Sunteti primul care conduce pentru prima data namila si nu va moare...(motorul)
Noul meu prieten, ce a inteles sa nu se mai desparta de mine. Fuji!
Tineretea .... pozeaza si pare meritoasa !
RăspundețiȘtergereGluma de autobaza , stiu , dar trebuia mentionat lucrul asta !
Asa e! Merge si o gluma intre soferi, nu e bai. Bine ai venit pe aici.
RăspundețiȘtergereCu drag!!!
RăspundețiȘtergere