Cat de naiv si singur plec..

Prea repede pare ca vine totul,
Prea batran si prea singur
M-ai invatat sa fiu.
Prea trist si acum
Prea injumatatit de tine…

In loc de zambete, imi ceri roua ochiului
In loc de vis...ma cauti in buzunare de cativa lei.
Atat de departe de tine ma alungi,
Atat de bine stii sa ma pierzi,
Ca mana-mi, ramane intinsa doar catre Cer...

Ma sting...
Incet.
Ma pierd.
In cararea ce m-a adus la tine,
M-ai asezat bolnav.

Pe sant…

Mi-am atarnat in cui simfonia
Si ma opintesc tot,
Ca sa iti respir.
Iar tu...razi.
Stii tot...

Ai talmacit la masa negotului
Clipele mele, si acum razi.
Nu iti mai pasa.
De mine, nu mai vrei sa stii nimic!
Cutezatoare, imi alungi steaua mea de sus
Din bucuria renasterii celei noi o scuipi
In mocirla neputintei bolnave,

Atat de sigur ma stringi,
Atat de atent, ma apesi...
Ca nici nodul lacrimilor mele,
Nu mai rasare...

Singuratatea, vecină trainica a clipei mele efemere
O bucuri in fiece ceas.
O ingadui in spectacolul uciderii mele…
Tu!

Intalnirea mea mortala.
Tu! Nepretuita,

Tu...
Ma vinzi la colt de strada
Celui ce stie lingusirea...
Celui mort, ce te adora,
Necunoscandu-ti graba de a pleca

Ai sa razi si fara mine.
Ai sa dansezi, valsul vantului cu altul...
Ai sa il inveti sa te iubeasca, macar cat sa il usture
Fiecare gand departe, de inima-ti plina de Lumina.

In noaptea ce miroase a tei si stele,
Ai sa ingadui altuia,
Sa te atinga,
Clipa lui de vise...

Ai sa privesti cu ochii mari, uimiti
Cat de naiv, te va imbratisa in noaptea lui, amara.

Heii, ma lasi cu herghelia mea de caii verzi
Ce mi-au umplut odaia,
Si ma inveti sa mor,

Cu dor de tine, tu,

Viata mea draga...

Aceastea, le-am scris cu gandul la Simona Popescu,

colega mea draga, colega mea buna.

Intru vesnica-ti pomenire in inima mea.

Ne vom revedea curand!

Mai puternici,

Mai intelepti...