Prinţul din Levant.

Niciodată în România nu se va mai realiza aşa ceva. Nici cei ce ştiu ce se întâmpla în aceea perioadă nu mai pot crede aşa ceva. Cum să ţii o sală de peste 5000 de oameni veniţi să cânte, să uite, să danseze...recitând singur la microfon...poezie ?

Actorul acesta a reuşit ! De multe ori maestrul Mihail Stan a ridicat sala în picioare recitând "Monologul puiului de vulpe" a lui Evtuşenko sau "Mistreţul cu colţi de argint" a lui Doinaş. Numele său se leagă strâns de fostul Teatru Giuleşti - ruină contemporană sub podul Grant, de Cenaclul Flacăra, de poetul Adrian Păunescu care i-a dedicat chiar o poezie, de televizune, de sculptură, de fotografie, de artele marţiale - căci este centură neagră - judoka şi nu în ultimul rând de elevii-actori pe care i-a pregătit.

Prieten cu Vladimir Vâsoţki, Marina Vlady sau coleg de cameră cu Doru Stănculescu în lungi turnee, 30 de ani actor pe scenă sau în film, şi eheei... Câte seri minunate nu petreceam vrăjit în micuţul apartament de la etajul 1 al blocului unde seară de seară mă compuneam...

După ora de curs care dura în jurul a patru ore pământene luam pauză cu Vâsoţki, Gene Hackman, Mihailopol sau vizitam prin albumul de fotografii vechi, cartierul Uranus - strada unde Moţu', Ciocu', Horia Stoicanu şi Mihail Stan au copilărit...Învăţam tehnici de respiraţie yoga, impostarea în "şoaptă timbrată" a lui Eminescu, meditam, învăţam să mă concentrez, să mă relaxez, limbaj non-verbal şi multe altele din cele necesare şi tare trebuincioase tânărului ce eram. Ştiu că acum toate acestea par tâmpenii şi baliverne...mai ales pentru creierele amorţite ale tânărului actor dornic doar de ciubuc în telenovele mexicane reîncălzite în Buftea...

Nu pot aprecia eu ce mare actor este maestrul Mihail Stan. Ce spirit colosal ! Dar pot să îmi mărturisesc dorul şi să constat printre altele că pe tot net-ul ăsta plin de artişti ai imaginii un singur cadru măcar, nu am găsit cu acest actor. Nu are raiting ? Nu are blog sau recunoaştere "wikipedia"...nu ? Domnilor ce ne-aţi umplut cu imagini ale maimuţelor siliconate, aflaţi vă rog şi părerea mea:

Acest actor nu are nevoie de raiting pentru că "raitingul" s-a născut după ce acest artist reuşea să oprească timpul în loc ! Raitingul s-a născut după "fenomenul Mihail Stan" ca povară pentru maimuţele coborâte din copaci direct în cultură ! Sunt oameni împliniţi cei ce îl admiră şi îl cunosc ! Citiţi poezia scrisă de Adrian Păunescu, căutaţi pe actorii Bogdan Vodă sau Mihai Verbiţki, foşti elevi şi ei sau ascultaţi înregistrarea de mai jos realizată prin anii '80 de cei ce alergau cu carul Radio-ului prin toată ţara după artiştii români.

Am pus deci stop-cadru la o veche înregistare video preluată de pe pe TVR 1, am confecţionat cu puţina mea pricepere o fotografie şi am urcat pe marea reţea ce ne-a îndepărtat unii de alţii, tot mai singuri şi tot mai trişti, imaginea unuia dintre oamenii cei mai dragi inimii mele.

Nu vă mai temeţi de artişti, nu vă mai alungaţi sufletul ! Tinere nu mai fugi speriat, ascultă...! Prinţul din Levant încă trăieşte.