În zadar te zbaţi să menţii un nivel al activităţii în parametrii normali. Totul se năruie, totul cade. Lipsa de onoare, de dorinţă, de...afirmare măcar....Toate doar praf şi pulbere...
Tinerii nu au prins decât ideea de fugă sau bijniţăreala. Ciubucul. Şpaga ţigănească, unica cale de salvare. "Îmi dai-îţi dau..." Iar restul par a te privi ca pe un nebun când vrei să consolidezi, să întărteşti, să munceşti, să lupţi. Dăruirea, pasiunea, sacrificul ? Vorbe în vânt...Nimeni nu mai vrea să lupte.
Aşa se pierde. Aşa arată neputinţa !
Tinerii nu au prins decât ideea de fugă sau bijniţăreala. Ciubucul. Şpaga ţigănească, unica cale de salvare. "Îmi dai-îţi dau..." Iar restul par a te privi ca pe un nebun când vrei să consolidezi, să întărteşti, să munceşti, să lupţi. Dăruirea, pasiunea, sacrificul ? Vorbe în vânt...Nimeni nu mai vrea să lupte.
Aşa se pierde. Aşa arată neputinţa !
Lucrurile sunt mai complicate.
RăspundețiȘtergereIncercati sa reduceti asteptarile sau chiar sa nu asteptati nimic.
E o solutie de avarie, dar merge.
Fiti fericit fara altii. Asa macar nu va va dezamagi nimeni.
Nu este vorba de asteptarile mele. Constat. Atat. In echipele pe care le formez sau intru, in felul de a se raporta, in atitudini, in dialoguri in toate acestea si inca in cateva constat aceasta atmosfera...
RăspundețiȘtergereAsteptarile mele multe dintre ele sunt implinite...din fericire.