Acușica

 

Azi m-am spălat pe faţă cu lumină,

Era prea târziu să apelez la rouă,

Fana Coţofana se certa cu soră-sa

Pe subiectul coadă sau trup.

 

Motanul confunda mâna mea cu mausul,

Politicienii tratau ţara ca pe o cramă,

Românii aveau probleme metafizice

Neştiind dacă anul acesta se bagă tot ulei

La alegeri

În sticlele de plastic

Sau se scapă şi ceva ţuică în vene.

 

Una peste alta e bine,

Dacă se schimbă, dar nu se vede,

Nu se simte,

Nu se judecă.

 

La Polul Nord e încă răcoare,

La noi e bine,

Fructele anul acesta nu prea au dat în pârg,

Dar e şi mai bine,

Că nu-şi fac oamenii probleme unde să le

Păstreze.

 

La molluri roţile căruciorelor

Se învărtesc perfect,

Nu ştiu de ce nu mă duc

Să trag un duş,

Că apa deja e fierbinte.

 

Mai ţii minte, Veronica,

Vremea când băusem frica

Şi mamei îi spuneam Nica?

Acuşica? 

Acușica

 

text: "Iar melancholie de câmpie" autor Petre Anghel 

foto: Metamorfoză © Victor Vurtejanu

 

© Victor Vurtejanu
actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

Povești de pe drum

 

Crasna.

© Victor Vurtejanu
actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

De ce zic har?

Dânsul are acest har. Și acest har...!

Dincolo de arta fără hotar și măiestria domniei sale, știe și mai ales, poate să țină aproape! Indiferent de vremi, probleme sau talazuri învolburate...te simte cumva că ești...hmmm...cum să zic politicos...? Hai să zic, apăsat....
 

Și te scoate! Te urcă în Hondă, te leagă în centuri, pune Bach și te plimbă printre nori, tăcând. Uneori, aprinde câte o cameră foto, dichisită tare și lansează în spațiu o poveste colosală. Mă rog...
 

Am scris despre dânsul, despre mine, despre noi, adică despre întâlnirea incredibilă dintre noi, multe, multe pagini... Poate odată le voi face publice, pentru că depășesc realmente norma generală de înțelegere.... M-a trimis la plimbare când i-am dat să citească...
 

În fine, de ce zic har?
Păi bre, frate al meu și bun tovarăș de lecturi virtuale... Când tu ești împovărat și strâns cu ușa de nu mai vezi gaura cheii, pui mâna pe telefon și gingaș, scoți actoru' indipindent, fără nici un contract de peste 2 ani sau măcar un scârbici cultural călduț, undeva... remunerat cu lovele/bonuri de masă /prime/"vaucere" moca...spart de anaf la toate găurile... și îl recarosezi până ajunge el, actoru', să zică....
"O să fie bine!"

Acu' ? În 2021? În...RO?
Vă doresc să găsiți și mai ales să aveți parte și voi de un Dinu, al vostru! Pe mine, chiar mă iubește Dumnezeu! Mi-a arătat-o și astăzi, când am vorbit puțin la telefon cu dânsul.
 

Cum, care dânsul? Dânsul...care mi-a făcut și poza asta de-o pusei io aicișa, ca s-o am amintire de neuitare... !

foto Dinu Lazăr 

 

© Victor Vurtejanu
actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

Lectia 100, Adriana!

 

 

La  Cursurile de Chitara pe care le sustin de mai multi ani,  au venit multi copii talentati. Unii au reusit sa atinga chiar performante deosebite! 

 

In buna traditie a demersului nostru, acela de a apropia copiii de muzica si studiu performant, astazi, intr-o scurta prezentare, Adriana. Eleva in clasa a 3-a la Scoala Gimnaziala 179 din Bucuresti, a incheiat lectia cu numarul 100, dobandind deprinderi instrumentale deosebite, invatand sa citeasca si sa scrie partituri, construindu-si un repertoriu muzical propriu cu mai multe cantece din diverse zone muzicale. Nici un efort nu este in zadar, atunci cand munca este dublata de pasiune si suport!

 

Multumesc familiei acestui copil talentat, in special, doamnei Adriana Pescaru, care in fiecare clipa i-a fost alaturi, fara nicio retinere, reusind impreuna sa atingem o performanta frumoasa!

Felicitari, Adriana, si mult succes in continuare!

© Victor Vurtejanu
actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

Viața din geamantan

 

Les vieux ne bougent plus
Leurs gestes ont trop de rides
Leur monde est trop petit

Les vieux ne rêvent plus
Leurs livres s'ensommeillent
Leurs pianos sont fermés

© Victor Vurtejanu

actoru.ro

facebook.com/victor.vurtejanu.oficial