Bitte nicht berühren

1500 de kilometri parcursi dincolo de frontiere te pot lamuri cam pe unde ne aflam si cam ce se va intampla in zona in urmatorii ani. Insa cum nimeni pe aici nu mai aude si nu mai vede, propozitia de mai sus ramane doar o banala introducere...

Ce ar fi de spus ? Multe...! Totusi pare ca frazele ar umple artificial si mare lucru nu s-ar schimba. Pentru ca atunci cand vrei sa schimbi, muncesti ! Si dupa ce ai muncit pazesti si intreti. Asa ca privim frumos, pozam, platim si suntem atenti la indicatia :

 Bitte nicht berühren !

Fotografii realizate de Victor Vurtejanu

Un film, alt film

" - Si stoooop...! O vedem. Linisteeee...!"

Numar incet in gand pana la cinci. Si apoi inca cinci si inca cinci. Gafaiala s-a mai domolit. Inima pompeaza, pompeaza, creierul e electrizat si suvoiul de transpiratie curge rauri pe spinarea inca incovoiata de efort. Stiu ca m-am lovit dar inca nu simt. Inca sunt mult prea plin de adrenalina. Bag inca o serie de cinci respiratii... Asaaa acum o sa pot respira mai usor.  Mai bine, mult mai bine.  Inca nu ma misc pana nu se termina dubla de vizonat ca iar le vin idei. Noroiul se intareste si face crusta pe pantalon insa in ghete e inca moale si racoros. Caut un bine in fiecare gaza din mocirla asta imputita...

"- E bineeee ! Ramane ! Scoateti actorii, mergem la urmatorul set !"

E bine ! Daca e bine, atunci e bine. Gazele m-au iertat ca le-am invadat groapa si ma vor lasa in drumul meu. Mereu la post eroica garderobiera, mama ranitilor, cu care as face zece copii daca nu as fi insurat si falit, imi intinde un pahar cu apa calda si o tableta. 

"- Ai timp. Ia-o usor ca mai ai de tras ! Vaca aia a privit in camera si Mister vrea sa refaca secventa anterioara. E briefing cu americanii! Vedem ce iese, dar iesi odata ca daca te lipesti, nu te scoatem nici cu buldozerul din groapa !"

Da, trebuie sa ies... insa imi mai iau timp pentru ca dupa ce ma "racoresc" o sa ma doara. M-am lovit in cadere dar o sa bag un ketonal forte si ketonal-ul forte imi papa ficatul si...si... Dar am timp ! Asta e important. Sa stii ca ai timp!

Ies, zmulgand noroiului cate o gaza iubareata de actor prost platit si tavalit prin noroaiele far-westerns-urile, concepute de meseriasi bilionari si incropite in bugete fantomatice, prin padurile Snagovului.

Cateva respiratii necesare si...ies din putoarea asta incalzita de reflectoare si suflete amarate, dar calde. Un pas si apoi alt pas. Rulota...! Un ceai, un prosop jilav, o tigara, un gand, un alt gand, un film, alt film, 
o viata, alta viata...

 ©Victor Vurtejanu
www.actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial/

Dor de Motu

Ca un paienjenis tacerea se intinde prin unghere,
Cateva raze mai clipesc stinghere, prin unghere.
Si iata, visul vine pe furis si intra in odaia mea, tiptil, ca un copil
Pe la fereastra, ca un batran cantand din flaut, trece, vantul rece…
Cu atatea vise in traista lui albastra…
Tacere… 

Ochii zilei s-au inchis...

Vodafone Office

Din ciclul "sa ne laudam singuri" daca nimeni nu o face, semnalez si eu ici si colo, cate ceva despre aparitii, preocupari si rezultatele mele. Astazi avem pe post un rolisor in noua campanie Vodafone Office !

Asadar atentie la mecanicul simpatic !

Dansul zilelor noastre

Tot mai de des ne impotmolim. Deznadejdea rupe bucati mari de suflet si le stinge in infernul indiferentei. Dam vina ades pe social, politic sau...noroc. Anii ce vin trec tot mai repede si indiferenti aruncam zile dupa zile la cos precum copii ce se plictisesc de jucarii vechi...

Sunt anii nostrii. Ai nostrii pentru ca traim impreuna. Ne lovim zilnic unii de altii dar nu bagam de seama pentru ca ne simtim unici. Ne selectam atent, ne impartim, nastem criterii, pana cand realizam ca suntem singuri... Si atunci ne prabusim in ceea ce gasim primitor...

Luptele nu ne mai apartin, visele sunt doar scorneli ale tineretii, drumul pare ingust si plin de colbul dezamagirilor... Nu putem, nu mai putem iubi pentru ca nu mai putem darui... Ne simtim furati, mintiti, pacaliti si inselati... Tot mai des si tot mai aproape umbra pare sa isi rada da noi. 

Regeneram in scurte episoade initiate de "entitati". Devenim brusc furiosi si gata de actiune. Dar pentru scurte perioade... Pentru ca nu mai putem sa depunem nici un efort. Pacla ce ne-a cuprins mintea ne obliga la pasivitate si tot mai des la pareri... De bine, de rau... Asa stingem zi dupa zi, noapte dupa noapte, intr-un dans lent ce cheama, asteapta, se tanguie, uitand ca cineva ne-a dorit, ne-a adus pana aici...

Stiam toate insa...nu credeam. Stiam ca dincolo sunt lupi si totusi ne-am trimis copiii sa deschida usa stanii... Asa a inceput lungul drum al acestei nopti fara sfarsit. Pentru ca suntem singurul animal care stie ca moare si totusi rade...