Arta din spatele banilor

O treaba nemaipomenita iese cand oamenii cu bani asculta un pic si de artist ! Publicitatea trebuie sa te incante si sa te invaluie, restul vine de la sine...

Casuta de vrabii

Intr-o zi jumatate cu putina atentie si rabdare am construit casuta de vrabii. Mare proiect nu este si nici nu cred sa fie multi amatori de "tutoriale" dar am facut cateva cadre pentru bucuria noastra si spre aducere aminte...

Intai am construit o macheta din carton dupa ce bineinteles ne-am documentat. Cu ea in brate am pornit sa cumparam materiale si sa incepem prelucrarea. Ne-au ajutat baietii de la "Brico" e adevarat nu cu lemn...ca in Romania este la pret de aur, ci cu debitarea OSB si operatiunile preliminare.

Desi ne-a prins noaptea am reusit totusi sa ansamblam casuta pentru ca a doua zi sa izolam, sa tapetam interioul si peretii si nu in utimul rand sa vopsim.

Pentru ca totul s-a incheiat cu bine, casuta cu pervaz si-a gasit locul in curtea noastra ! In caz ca va intereseaza aveti fotografii din fiecare etapa dupa care va puteti orienta sa faceti si voi cu putina atentie si dragoste un colt minunat in gradina voastra

Strutul ca traditie

La Muzeul Satului de targ e plin de te miri ce...dar musai "altfel" ca in rest totul e prea traditional si nu da bine, nu ?

Si musai sa filmam High Definition sa vada poporul cel dornic de oua de strut incondeiate...!

Weekend

Weekend...

Trecere razanta pe langa Festivalul Turcesc, admirat orchestra si costumele ienicerilor apoi balet amortit dar cu un Nae Alexandru exploziv de viu si talentat la Teatrul de Revista Constantin Tanase. Plimbare de voie pe Calea Victoriei in miez de noapte. Un popas relaxant la Humanitas cu carti asezate de-a valma, total necuceritor dar cu o terasa cocheta by IKEA unde am baut ceai verde si limonada la pret decent.

Putina odihna si apoi am dat navala la chinezarii. Templul Soarelui primtor, atent si delicios dar usturator la pret... Ne-am facut pofta, am ratat cateva fotografii, ne-am plimbat, am fugit de culturalii cu muzeele si aglomeratia lor... Una peste alta ne-am bucurat de vara ce a sosit navalnic peste noi si am ras...am ras... am ras...!

Cinci minute domnilor !

Clipele dinainte îl ţintuiau prizioner. Pe scaunul din faţa mesei de machiaj zăcea răpus un altul, niciodată el. Chipul ce îl privea din oglindă, rece şi de prea departe îi mai amintea din când în când de câmpia galbenă plină de maci roşii. Toţi vorbeau de bani şi de neputinţe iar el aştepta tăcut cârceii ce-i vor muşca din palmele obosite.

Larma din jur creştea cu fiecare clipă. Freamătul publicului ce trece prin toţi pereţii şi cheamă, acum părea istovitoare. Prea multe clipe dăruite clapelor alea albe de sidef, prea mult chin pentru ce va ieşi. "Cinci minute !!!" bubuie difuzorul de pe perete iar pozele din colţul oglinzii mânjite cu var şi cu ani, tremură încet. "Cinci minute domnilor şi doamnelor !!!" Şi...? Vor da iar drumul la maimuţă...!

Maimuţele ordonate şi cuminţi, melcii şi toată grădina zoologică, câtă a mai rămas, vor porni parada. În cinci minute pentru doar o oră, spre încântarea generală...Uite holul lung plin de dresori bătrâni şi versaţi, maimuţele ce aşteaptă ordonat, totul este pregătit şi totuşi el nu îşi poate lua gândul de la clapele lungi şi albe ce aşteptă cuminţi să îl strivească.

Pianistul va cânta, maimuţele vor dansa iar directorul satisfăcut îşi va încasa onorariul său de fost dresor ratat. "Pe vremuri existau elefanţii care salvau totul" mârâie bătrânii îngrijitori ce adună acum tot bălegarul doar într-un făraş. "Să vezi atunci ce înseamnă muncă...!"

Dar el gândea doar la clapele lui albe, de sidef, ce îl aşteptau cuminţi închise în cutia neagră scrisă cu litere aurii. Nimic din freamătul ce creştea nu îl mai putea face să zâmbească. Cânta-se cândva pentru el şi acum...

Muzica maestre !

Fotografie realizata de Calin Deac