Multi sunt cei care sunt incapabili sa creada dar au timp si energie de a cauta in altii motivatia pentru care acestia cred... Acelasi tip de oameni jubileaza tribal cand, sapanad adanc, gasesc cate o surcica stramba in marele codru secular...
Tot ei sunt cei care contesta vehement constructia si aclama orice verb ce intareste pustiul... Ii veti regasi mereu atenti la tot ce este exterior lor. Grija de prea multe cum spun calugarii... Mereu vigilenti in a atinge acolo unde ustura, refuzand mai mereu sa joace, sa participe, gata mereu insa sa huiduie de pe marginea terenului...
In fine...ii regasiti tot mai des, in special cand veti propune sau veti incepe o constructie, izbindu-va de mentalitatea tip "remorca" niciodata de "locomotiva" care sa sustina...
I-am resimtit din plin pe vremea cand sportiv de performanta fiind eram "agatat" agresiv de catre diversi chibiti de meserie, aciuiti prin te miri ce pile si relatii la echipa pe post de "asistenti" sau "secunzi", uneori nici macar atat... Vei spune..."Ei... te stimulau...!"
As ! Incapabili si scarbiti de proprile neputinte acestia nu-si faceau nici treaba lor nici nu construiau un climat constructiv in jurul nostru ! Erau platiti sa iti dea un prosop, o gura de apa, poate uneori ii lasai sa adune papucii de la vestiare sau sa dea cu mopul pe jos sa nu aluneci dupa ce faci dus... Le multumeai si daca mai aveai energie dupa ce erai facut praf in linia intai in gramada, le zambeai incurajator...
Dar ce sa vezi...? In ei zaceau insa teribili strategi, ilustrii istorici ai sportului, caustici ce tinteau flegma fix in mijlocul sufletului tau tanar si dornic de lupta, oameni prea mandri ca sa puna umarul in tacere la efortul comun necesar unei echipe de performanta.
Mai tarziu i-am regasit ca actor in teatre, lipiti lingusitor de pereti atunci cand rar ne intersectam, caci cel mai des acestia lucreaza pe intuneric, pe la colturi, niciodata fata catre fata... Ii regasim peste tot, contestand, delirand salbatic despre lucruri si situatii ce le sunt complet necunoscute, incapabili sa isi rezolve propriul hau sufletesc...
Am imbatranit si am inteles tarziu cat de adolescentin este sa te bati cu astfel de lichele...! Ei se hranesc din efortul tau, te obosesc, te atrag in jocul lor "de-a nimica", o imensa si irecuperabila piedere de vreme.
Tarziu, luminat de mesajul lui Dumnezeu care indemna la iubire neconditionata, am reusit sa ma protejez. Inteleg si aplic acum cele invatate. Am un copil nascut din dragoste pe care caut sa il ocrotesc prin actiune, prin daruire, prin pasiune, de tot griul si imbacseala ce cuprinde un suflet schilodit ce mai tarziu devine o lichea distrugatoare.
A crede inseamna performanta si aceasta nu este data tuturor ! A crede inseamna salt in gol cu credinta ca Dumnezeu vegheaza, ocroteste si calauzeste celui ce crede ! A crede inseamna intai a vedea ! A crede nu inseamna nicidecum certitudine ci doar credinta. Care impreuna cu nadejdea si dragostea constituie inceputul unui drum. Toti isi doresc un drum nou, inceput bun, renastere...
A renaste nu inseamna insa a te imbunatati. A te imbunatati este doar o alta subtila minciuna... Nu frica de durere si greutati ma va linisti. Nici fuga de intuneric nu ma va ajuta, nu privirea intoarsa efortului ma va ridica. Intunericul nu exista. El este doar absenta luminii. Adevarata forta vine din puterea de a strabate cu credinta scurta mea trecere. Ca sa poti sa renasti trebuie intai sa mori.
Insa de aceasta nu sunt capabili toti.
