"Pompi"

Dudu povesteste o chestie interesanta:

Il stiti pe om. Il cheama, sa zicem, Pompiliu. Am ales numele acesta pentru ca e putin probabil sa existe cineva cadorisit asa de original de parinti. Bun, acum ca am lamurit, Pompie amicul vostru. Fie il stiti din copilarie, cind cintati la casa pionierilor, fie l-ati cunoscut printr-un alt amic, care isi aminteste ca si tu, si Pompiliu, aveati un radio pe lampi acasa in care bagati chitara. Sau, pur si simplu, v-ati cunoscut la o betie si ati decis sa faceti ceva si pentru sufletul vostru: sa cintati!

Purcedeti voi la treaba, idila merge struna vreo doua saptamini. Insa Pompiliu nu se mai simte in largul lui. E greu cu trezitul dimineata, in weekend. Hm, sa mearga la repetitie, sa nu mearga...Orele sint nepotrivite, oricum ar da-o. Dimineata e dimineata, cine dracu' se scoala de dimineata? La prinz e iar aiurea, ti se face somn dupa dejun si parca nu prea ai chef. Iar seara e de-a dreptul inoportun. Cum sa cinti seara? Esti obosit, nu te mai concentrezi, da-o-ncolo de treaba.

Nici in timpul saptaminii nu e cum. Pompiliu are o nevasta solicitanta, cu probleme de incredere in propria persoana. Daca nu-l are la celalalt capat al canapelei, sa poata comenta cu el subiectele stringente din emisiunea lui Capatos, nu e bine. Sigur e cu fufele. Auzi la el, om serios, bate spre 40 de ani si-i trebuie muzica, ha! Nu se admite nici o scapare, nici macar o seara pe saptamina,pentru ca se stie ca animalulului de barbat, daca-i dai un deget, iti ia toata mina. Asadar, Pompiliu e ocupat. Nu va puteti vedea. Ce nu intelegeti? Are treaba! Va povesteste el a doua zi cita treaba a avut. Va spune cite beri a baut, sau la ce meci din divizia A s-a uitat. Grea viata. Si voi nu-l intelegeti deloc...

Pompiliu este uituc. Ati vorbit, in ziua Z, sa va vedeti in scopuri muzicale, in ziua Z+2. Ii subliniati ca nu va faceti nici un alt program, ca sa va puteti dedica intilnirii, iar el va confirma cu toata seriozitatea ca va fi acolo, atunci. Acolo si atunci trec, intre timp voi ati vorbit de 10 ori cu mesageria vocala a lui Pompiliu. La un moment dat primiti un SMS in care vi explica cu dezinvoltura ca fie: A) s-a imbatat si nu s-a putut trezi, s-a dus la o muiere si nu s-a putut trezi, C) a uitat sau D) toate variantele. Va enervati si-l bagati in origine, iar apoi aflati ca a fost, de fapt, vina voastra. Pentru ca nu l-ati sunat cu o zi inainte sa-i reamintiti. De un lucru care se intimpla relativ regulat, in aceeasi zi si la aceeasi ora, saptamina de saptamina.

Fire vizionara, Pompiliu nu priveste niciodata in prezent. Numai in viitor. El nu stabileste absolut nimic pe loc. Intotdeauna va fi "bine, vorbim, vedem, stabilim", sau "nu stiu acum, suna-ma poimiine si discutam". De ce sa-si faca astazi un plan cind miine s-ar putea sa dea peste altul? Daca-i pare rau? Poate sti acum daca poimiine va mai avea chef? N-ar fi pacat sa dea cu piciorul unei alternative tentante aparute intre timp? Voi oricum il mai sunati, ca aveti minute in retea, asa ca nu e nici o problema. Oameni suntem, ce dracu!

Saracul Pompiliu, e frustrat. Stie ca viata pe care o are nu e cea pe care si-a dorit-o. Ar face ceva pentru sufletul lui, dar nu poate. Nu e lasat. Are o fire artistica, dar nu-l intelege nimeni. Ehee, daca i se oferea si lui o sansa, ce departe ar fi ajuns! Cind se gindeste cum i se duc zilele una cite una, ii vine sa plinga de propria mila.

Daca il cunoasteti pe Pompiliu, oferiti-i cel mai bun ajutor: IGNORATI-L! Nu-i mai povestiti nimic din ceea ce faceti sau ginditi pe acest plan, nu-i mai cereti nici o parere. Nu-i mai solicitati concursul. Isi va gasi, in final, vocatia reala, in spatele tricoului cu burta, invirtind micii pe gratar, conformindu-se cu toate tiparele stabilite de oamenii atit de inzestrati ai acestei societati!

Filmări cu valu'

O amintire de pe la filmările cu..."noul val" ? Ca să nu mă mai enervez că sunt scumpe medicamentele şi asigurările medicale nu îmi sunt de nici un folos...mai bine zicerea de mai jos: 

Un ţăran într-o căruţă plină ochi, cu un singur măgar amărat cu ochelari de cal, care nu se urnea deloc, striga frenetic:

"Diiii, Murgule ! Diiiii Surule!  Diiiii Florica ! Diiiii Maricica !"

Întrebat dacă a uitat cum se numeşte măgarul, ţăranul răspunde:

"Nu, nu, ştiu cum îl cheamă, da' vreau să îi dau impresia că lucrează în echipă......"

Jurnal de Workshop la final.

Bilanţul acestui workshop realizat împreună cu elevii din clasele primare ale şcolii nr. 179 din cartierul Bucureştii Noi, cu siguranţa ar fi prematur de realizat acum dar câteva linii generale despre ce a ce am construit împreună se pot distinge.

În cele 3 zile de muncă cu cei mici pe lângă activităţiile specifice ce trebuie desfăşurate într-o tabără de copii - campare, hrană, supraveghere, activităţi menite să destindă şi să recreeze, copiii au luat contact şi cu abc-ul zonei artistice. În primul rând cu disciplina şi seriozitatea unui astfel de traseu, apoi cu munca ce trebuie depusă pentru a începe să înţelegi ce ţi se cere şi mijloacele prin care poţi ajunge acolo unde contextul artistic o cere. Şi cât de dificil este asta...mai ales că pârtia e atât de aproape, zăpada abundă şi săniuţa te aşteaptă voioasă.

Am avut însă prin dragostea lui Dumnezeu timp şi energie să realizăm toate obiectivele propuse, să descoperim câteva talente autentice în rândul copiilor, să stabilim în atât de scurt timp împreună cu ei o relaţie artistică ce nădăjduiesc să se dezvolte.

Personal sunt bucuros de reuşita acestui pilot realizat cu sprijinul unor oameni extrem de dăruiţi şi de pasionaţi de munca cu cei mici, ce au reuşit cu multă dragoste şi energie să se unească într-un efort deosebit pentru ca acestă activitate să depăşească stadiul de excursie tradiţională la munte. Fără dăruirea domnelor învăţătoare Aurora Zamfir şi Elena Ivan, fără dragostea şi munca doamnei Olga Ion, fără sprijinul excepţional al actorului Cătălin Stelian şi al teologului Cristian Ciubotariu participanţi voluntar la primul workshop, cel care a pus bazele necesare acestui proiect, fără participarea totală şi plină de entuziasm a celor 12 copii:

Maria Ivan

Nae Odette

Matyas Peter Terez

Băcanu Sorana

Criţ Andreea Maria

Mihai Sara Ioana

Tudorica Mara

Chihai David Ioan

Iancu Alexandru

Împărăţel Estera

Năstase Alexandru

Stoica Andreea

acest pas realizat, ar fi rămas doar unul dintre proiectele atât de necesare pe care simt cu tărie că trebuie să le construim. Mulţumiri speciale şi doamnei Monica, gazda noastră primitoare de la cabana Tei din Azuga, părinţilor din Mănăstirea Sinaia şi nu în ultimul rând mămicilor şi tăticilor care au avut încredere în echipa ce a realizat acest proiect.

Celor care nu au putut participa din lipsă de locuri sperăm să le oferim pe viitor un prilej de a veni în contact cu acest tip de workshop. Cei interesaţi de participarea, dezvoltarea şi susţinerea unor astfel de activităţi precum şi cei care doresc să participe deocamdată voluntar (actori, fotografi, muzicieni, artişti plastici, teologi, medici) la construcţia unui viitor workshop, ne pot contacta aici:

office@brickmedia.com

0755.037.935

0722.414.972

Jurnal de Workshop 8.

Frig şi apă în bocanic, ger şi multă zăpadă, dar nu ne-am oprit. Am continuat cu nădejde iar la final am fost răsplătiţi. Astăzi la sfârşitul unei etape obositoare, pe fondul uşoarei oboseli datorată şi ritmului dar mai ales "aerului proaspăt" ce ne-a inundat inima, am regăsit cabana cu mareee bucurie...Poate şi pentru sarmalele aburinde sau plăcinta cu brânză preparată de cei mici.

Ne pregătim să închidem tabăra, ultimele amănunte, fotografii şi pornim către casă. Dacă am înţeles cu adevărat ceva este ca adevărata munca abia acum începe.

Jurnal de Workshop 7.

Cu câteva elemente şi puţină imaginaţie, cu bucurie şi eliberat de marasmul lui "nu se poate " sau "făţarnicul "cât ?"  poţi creea o lume. Poţi învăţa, poţi recompune stări pe care le credeai pierdute, poţi aduce atât de aproape viaţa în aşa fel încât nu îţi va mai rămâne decât o singură treabă de rezolvat. Să trăieşti.