Iuda.

"Atunci a mers Iisus împreună cu ei la locul ce se numeşte Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici până ce voi merge să Mă rog acolo. Şi luând pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a se mâhni şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine."

"Şi mergând puţin, S-a rugat zicând: Părinte, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta; dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu. Şi a venit la ei şi i-a găsit dormind; şi a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut veghea un ceas cu Mine? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită, că duhul este osărduitor, iar trupul neputincios."

"Dormiţi de acum şi odihniţi-vă, le spune El. Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului se dă în mâinile păcătoşilor".

Melodia: "Iată Mirele" - "Cântările Postului Mare" interpretate de călugării Mănăstirii Sinaia.

Shhhh...Don't clap, don't clap.

Dumnezeu a îngăduit şi de data asta. Am reînceput să respir, sa simt, să merg, să mănânc, să ies pe afară. Ba chiar cred că voi ajunge să văd şi munţii în curând. Mai am vreo două examene radioscopice şi sper să mă uite, pentru o vreme măcar. Afară e soare şi pot porni. Mulţumesc dom' doctor Remus şi dom' doctor Mircea şi Dumnezeu să vă dea sănătate ! Shhhh...Don't clap - it's In the death car :)...

Gânduri bune.

Mulţumind lui Dumnezeu am trecut Intrarea Domnului în Ierusalim - Sărbătoarea Floriilor, începe Săptămâna Patimiillor cu Deniile de zi de zi, ne îndreptăm spre spovedanie, ne pregătim să renaştem.

Îmi aduc aminte cu mare bucurie de perioadă când aceaste momente mă găseau în Mănăstirea Sinaia, unde înconjurat cu dragoste de Părinţii şi vieţuitorii acelui loc binecuvântat de la poalele munţilor Bucegi, reuşeam să mă construiesc, să mă compun şi să încerc să reîntorc cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste tot ceea ce Dumnezeu a creeat în mine. Sunt lucruri de o importanţă capitală în viaţa unui om, puţini sunt cei ce păşesc cu adevărat pe drumul anevoios al cunoaşterii de sine, dar mai ales al asumării şi al statorniciei.

Gândul meu se îndreaptă către Dumnezeu cel regăsit şi cu dragostea celor ce m-au primit ca pe unul de al lor. Părintele Stareţ al Mănăstirii Sinaia, Arhimandritul Macarie Bogus, Arhimandritul Veniamin, Ieromonahul Mihail Harbuzaru, Ieromonahul Mina, Ierodiaconii Clement, Siluan, Monahii Pimen, Daniel, Spiridon, Nichifor dar şi fraţii Cristian Uţa, Laurenţiu Potop, Mihail Naghi, Pavel Ilie "Iliuţă", Lucian "Lulu" Tudoran, Mihai "Iţă" Brătilă, Cristi, Viorel, oriunde s-ar afla ei.

Cu dragostea şi puţina mea credinţă mă rog lui Dumnezeu să îi ocrotească să le dăruiască cele de folos şi să ne ajute să ne revedem sănătoşi.

Fotografie realizată după o gravură ce ilustrează

Mănăstirea Sinaia şi se găseseşte în

muzeul Mănăstirii

E treabă de curent, nu ?

Un excelent workshop, condus cu măiestrie şi carismă de domnul Raffael Pollak light designer pentru firma Dedolight, mi-a reconfirmat ce distanţă este între omul pasionat, dedicat în cele mai mici amănunte carierei sale şi...mercenarul ce alergă numai după "încă un contract în plus".

Într-o organizare excelentă, cu o locaţie aleasă foarte bine de organizatorii - S.C. 4K BROADCAST SOLUTIONS SRL, în sediul UNTC, locul unde se presupune că se formează viitorimea artistică de mâine...din păcate marea absentă a acelei întâlniri, acest seminar a reuşit să mă pună în legătură cu oameni dedicaţi artei, ce continuă să muncească indiferent de modă, curente şi opinii...

Având în linia întâi un artist precum maestrul Dinu Lazăr, pe care l-am surprins activ participant, punând întrebări, făcând fotografii, implicat sută la sută în această acţiune, am întâlnit numeroşi oameni din branşa artelor vizuale. Echipamente clasice sau de ultimă generaţie aduse, prezentate în detaliu şi oferite spre studiu participanţilor, o echipă tehnică foarte bine pregătită ce m-a făcut atent din nou atent de importanţa backstage-ului în această branşă şi cât de mult lipseşte ea mentalităţii româneşti, o atmosferă profesionistă şi elegantă, într-un cuvânt un eveniment reuşit care m-a entuziasmat.

Am sperat să găsesc câteva echipamente şi soluţii pentru breasla mea, a celor de pe scena teatrului. Dar cum am constatat că sunt singurul "reprezentant" al acestei bresle acolo, nici student, nici regizor, nici profesor, nici actor... am realizat imediat că nu existăm.

Nu existăm, nu pentru că ne subminează cineva. Nu, nicidecum. Ci doar pentru că nu ne interesează cu adevărat ce înseamnă Arta Actorului în această perioadă de evoluţie a soluţilor anului 2010. Noi, cei din breasla teatrului am rămas încă la soluţia "scafelor" şi a "halogenelor" cumpărate din Obor, manevrate isteric de electricianul teatrului ce într-o zi a răspuns isteţ: "Păi, la lumini ? Mă duc eu dom' director că e treabă de curent, nu ?"

Tenisul şi potenţialul său turistic.

După Costineşti şi Vama Veche este rândul micuţului sat 2 Mai să plătească preţul libertăţii sale. Ce s-a întâmplat în cele două sate transformate în pierzanie comercială, puteţi să constataţi încercând să vă cazaţi o noapte acolo sau şi mai simplu să beţi o bere la o terasă...

Ce se pregăteşte satului de pescari ? Politicos ei o numesc sistematizare. Ce înseamnă de fapt ? Vom vedea curând. O mână de oameni entuziaşti, neînregimentaţi nici măcar comercial darămite politic, unii tineri alţii mai puţin, încercăm să pornim acolo un proiect cultural pe modelul satului Gărâna, devenit o zonă culturală importantă a lumii muzicale europene.

Ne trec razant pe la urechi informaţii gen: port turistic în micul golf, trotuare, piste de biciclete, chezlongue, umbreluţe şi celebrele toalete mobile cu indispensabile arome de căpşuni, toate aranjate pe plajă...singura plajă pe care ne mai puteam pune corturile în România...Şi câte şi mai câte altele.

Nu am nimic cu imbecilii ce ne guvernează. De la ei nu am şi nu voi mai avea nici o pretenţie. M-am lămurit demult şi continui să cred că o soluţie bună pentru a evolua, este să depinzi cât mai puţin de ei. Am experienţa tragică a unui Săraru sau a lui Caramitru la cârma Teatrului Naţional, a celebrei fundaţii "Arcub" a Primăriei Capitalei care continuă să umiliească actorii în spectacole gen "Cântarea României" pe aleile parcurilor, a altei fundaţii ce a falimentat şi ea bugetele culturale pe zeci de ani, sărmana "D-ale Bucureştilor" a soţilor Diaconu şi câte şi mai câte fundaţii, institute şi asociaţii, teatre "private" cu bani de la stat (Metropolis, Masca, Levant, Passe Partout Dan Puric, etc...) care mai de care mai tembele şi mai puse pe căpătuială cu câte un senatoraş, deputat sau subsecretar de stat prin ministere de resort...

Nu am nimic cu nimeni. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Ce am înţeles este că nu se joacă corect. Stabilim o partidă de tenis. Ei servesc, noi primim. Mai punctează ei, mai prindem noi o zi bună. Mai dau ei un "as" şi obosesc apoi, mai punctăm noi. Asta pot înţelege. Dar jucăm tenis şi tu scoţi Kalashnikov-ul tragi şi urli te-am bătut !!! Asta se numeşte parandărăt ! Până şi la Gară amicu' Vampiru', celebrul ţigan taximetrist ce te uşurează liniştit de 30 RON de la "Coloane" până la primul semafor, numeşte asta "jigodism pervers".

Corturile sunt problema ? Chitările şi focul pe plajă ? Rulota şi porumbul fiert ? "Plajele din sud" zice zeiţa turismului: "Acolo este potenţialul turistic ce va aduce bani României !"

Da, sigur. Vom merge înainte, vom găsi soluţii. Aşa va fi mereu de acum. O luptă surdă, inegală, aducătoare de dureri de cap, de traume şi de glorioşi ce cresc pe morminte pline de oameni, de idei, de vise...