Doi actori şi o chitară.

Dumincă 28 februarie începând cu orele 16.00, în cadrul - Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Sfântul Vasile situat în Piaţa Reşiţa sector 4 - Bucureşti, împreună cu talentata şi inimoasa actriţa a Teatrului Naţional Bucureşti, Afrodita Androne, vom susţine un recital de muzică şi poezie într-un prim spectacol al anului 2010.

La azilul de bătrâni din zona cartierului Big Berceni vom încerca prin cultură să aducem un dram de lumină şi speranţă, dăruind creştineşte bucuria darurilor sădite în noi. Într-un eveniment independent, in afara culturii oficiale, doi actori, o chitară şi Nădejdea luminii lui Dumnezeu.

Frumoşii nebuni ai marilor oraşe.

Dumnezeu lucrează prin oameni. Dacă încă mai ai vreo îndoială despre asta, încearcă dacă nu poţi să te implici, încearcă măcar să observi. Şi dacă vei reuşi să rămâi cinstit cu tine vei vedea. Vei începe să simţi. Ni se întâmplă şi nouă.

Cine suntem noi ? O mică echipă inimoasă ce căutăm soluţii. Soluţii de a ajunge la tine. De a aduce un demers cultural independent în imediata ta vecinătate. Suntem marcaţi, contrariaţi de o luptă inegală. De haosul şi minciuna ce au înconjurat mecanismele de apărare ale acestei societăţi părăsite.

Dar zi de zi aflăm ceva. Primim răspunsuri. Pentru că punem întrebări. Simţim, pentru că cerem. Pentru că existăm. Real şi viu. Şi credem, căutând o Cale...

Astăzi am aflat ceva concret. Dacă ne vei vedea lucrând public este şi pentru că astăzi am decis să facem totul ca la carte. Indiferent cât de greu sau de cât de naivi vom părea, am decis să încercăm. Deja lucrăm zilnic la un plan de a construi o scenă, de a creea un spaţiu de manifestare şi la mare, departe de oraşul gri. Că e greu ? Că e confuz ? Că nu se leagă toate ? Că zăpada a găurit tavanul ? Că "tânărul artist românesc" e speriat şi hăituit ? Acestea sunt doar începuturile. Greul încă nu a apărut. El va fi mult mai adânc şi de mai mare intensitate. Dar Dumnezeu lucrează. Practic. Prin oameni. Încearcă să vezi şi tu asta. Şi ne vom întâlni !

Mulţumesc tuturor celor care au trimis CV-uri, materiale şi fotografii. Tuturor le-am răspuns. M-am întâlnit şi cu cei care au dorit să ne cunoaştem. Încă mai caut oameni. Încă mai scormonesc pentru că ştiu, simt că mai există oameni talentaţi şi dornici ce pot sprijini efectiv acest proiect unic în peisajul cultural românesc. Publicul există şi este dornic. Există şi resurele şi echipamentele. Drumul dintre noi este anevoios dar aflând de noi cât de puţin, nici tu nu mai eşti atât de singur !

Vrei să ştii când vei muri?

Pe bune ăştia http://www2.testvice.com/ sunt loviţi în aşa hal în cap sau doar mi se pare mie ? Cum adică află când ai să mori ??? Gata am terminat toate subiectele ? Toate încercările vieţii sunt depăşite şi brusc mă trezesc în zori cu următoarea obsesie:

- Când mor aştia, bă? Ia să fac eu un site, să plătesc un domeniu, apoi un hosting, să se înscrie ţugulanu' şi să aflu data morţii lui ! Aaaa??? Şi cum ? Au şi promoţii oare ? "Care moare primu' scapă de ţeapaluraiffeisen!!! Sau: Devii acum membru VIP şi îţi mai acordăm o zi la câte ai ...deja:)"

"După completarea unui formular simplu, vei putea afla data presupusă a morţii. Vei afla de asemenea informaţii despre cum să-ţi îmbunătăţeşti viaţa".

Doamneee mare e grădina ta! Au unii câte o păsărică e adevărat! Dar la ăştia s-a proptit tot stolul!

Fotografie realizată de Victor Vurtejanu

Corbul.

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.

Doar atît, un trecător"

Întregul poem scris de Edgar Allan Poe intitulat "Corbul" îl puteţi citi şi aici: http://www.pruteanu.ro/701corbul-rom+black.htm traducerea Mihu Dragomir (volumul Poezii şi poeme, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1963)

Fotografie realizată de Victor Vurtejanu

Golaniada la final.

A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând
Cu "oamenii de bine"

„Golaniada”, un fenomen care a scos la rampă oameni ce credeau sincer în nişte idealuri, naivi, oportunişti şi carierişti".

De la balconul Facultăţii de Geografie, „Imnul golanilor” era asezonat cu discursurile unor reprezentaţi de seamă ai societăţii civile. Pe 13 iunie 1990, „Golaniada” a fost spartă de mineri şi fiecare şi-a urmat propriul drum. Cristian Paţurcă autorul Imnului nostru se stinge, nimeni nu îi pasă...Câte ceva despre această realitate puteţi găsi şi aici.