Zile fara Tata

Cine are parinti, pe pamant nu in gand

Mai aude si-n somn ochii lumii plangand

Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,

Astazi imbatranind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc

De atatia copii si de-atat nenoroc

Niste cruci, inca vii, respirand tot mai greu,

Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,

Care stiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,

Nu conteaza deloc, ei albira de dor

Sa le fie copilul c-o treaptã mai domn,

Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn!
Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla,

Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva.

Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani

Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani

Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,

Daca nu au murit tristi in casele lor...

Intre ei si copii e-o prasila de caini,

Si e umbra de plumb a preazilnicei paini.

Cine are parinti, pe pamant nu in gand,

Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.

Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii

Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans

Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns.

Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii?

Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,

Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat,

Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi

Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,

Si ca niste stafii, ies arare la porti

Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are parinti, inca nu e pierdut,

Cine are parinti are inca trecut.

Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aci,

Unde-avem si noi insine ai nostri copii.

Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi,

Si in genere sunt si nitel pisalogi.

Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,

Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,

Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal,

Te intreaba de stii pe vre-un sef de spital.

Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,

Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?

Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa

Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus

Pe constiinta povara acestui apus

Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,

Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.

Iar cand vom incepe si noi a simti

Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,

Si abia intr-un trist si departe tarziu,

Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,

Vom pricepe de ce fiii uita curand,

Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand,

Si de ce inca nu e potop pe cuprins,

Desi ploua mereu, desi pururi a nins,

Desi lumea in care parinti am ajuns

De-o vecie-i mereu zguduita de plans.

dar te invit si in zilele cu Tata aici:

http://www.dayswithmyfather.com/

Poezie se numeste "Repetabila povara" si este scrisa de Adrian Paunescu

Loreena McKennitt - The Dark Night Of The Soul

Loreena McKennitt - The Dark Night Of The Soul
Din nou cate ceva din lumea draga sufletului meu.

Ramas bun Mark

O mare de lacrimi

250.000 de spectatori pe an, 3 reprezentatii zilnic, 23 de ani de spectacole. Singur.

In august, ar fi implinit 32 de ani. L-am vazut, m-am bucurat si am plans alaturi de el pentru ca intr-un fel subtil l-am inteles. Dupa 23 de captivitate, aproape orb, ultimul din neamul tau si cumplit de singur esti foarte trist...

Azi noapte a murit Mark, ultimul mare delfin din Neamul Afalinilor, cea mai mare specie de delfini ce traiesc in Marea Neagra.

Cu dragoste a acceptat condamnarea de a ramane prizonierul oamenilor timp de 23 de ani in Delfinariul din Constanta singur si de a muri intr-un bazin jegos, dintr-o mare de lacrimi.

Delfinariul va fi inchis.

Dor de Nord - part.1

Drapelul National al Regatul Suediei sau Konungariket Sverige.

Stema si deviza regala: “FÖR SVERIGE - I TIDEN!”
“PENTRU SUEDIA, IN RITMUL TIMPULUI!”

In fata casei din John Bauerbyn oaspete al unui prieten si al unui om cald si special,

dna.Lisa Kalkovsky.

Vorba aia: cu tractorul...prin ograda.

Iarna in statiunea John Bauerbyn.

Cu Anita la cumparaturi in orasul Lijungby, inainte de inceperea sezonului de munca ce ne-a purtat pe amandoi pana in primul Cer Polar de Nord.

In platz-ul de la Lisekill (citeste Liseshil) unde l-am intalnit si pe Andez chitaristul suedez pe care am reusit sa il aduc in Romania si sa facem impreuna cateva inregistrari pentru proiectul cu "CEATA". De la stanga la dreapta, Anita, Andez, Vurtejanu, dl. Svensson si Adrian, tatal Anitei si o perioada patronul meu.

"Vedere din curte" sau...vremuri cand trageam la tutun si visam privind lacul Lisei din John Bauerbyn.

Anita de vorba cu "Kramer-ul" la sfarsitul etapei Lisekill si pornirea spre localitatea Hedmora.

Caravana noastra la pornirea din Lisekill si furtuna zdravana ce ne-a manat de la spate spre Nord in Hedemora prin localitatea Mura.

In usa camionului meu vegheat cu dragoste de frumoasa Mira, mama Anitei.

La plimbare prin Mura cu cei doi colegi romani din trupa de atunci, de la stanga spre dreapta. Ion, Vurtejanu si Milo din Timisoara.

Ca una dintre cele mai grele si mai teribile incercari din viata mea se poate incadra si experienta de a conduce camionul din imagine singur vreo 1600 de km intr-o singura noapte, in incercarea de a regrupa in orasul Ljungby pornit din nordul localitatii Mura. Fotografia este facuta inainte de a da contact.

Profesorul Hans Joelson, elvetianul ajuns in orasul Malmo din Suedia, tatal lui Enoch si prin adoptie al fratilor mei Ioan-Sven si Gheorghe Ciprian, sotul lui Genica Joelson si nu in ultimul rand gazda primitoare, ghid iscusit si prietenul meu, in prima noastra incursiune catre Danemarca.

Multa apa, drum lung dar frumos, iata-ma in ...cautarea printului Hamlet.

Exercitiu dramatic avand partener castelul Hamlet, in fapt fosta resedinta regala a Danemarcei, apoi sediul Marinei si locul in care Shakespeare si-a imaginat tragedia lui Hamlet. Acum palatul - muzeu Kronborg.

Si cand crezi ca ai ajuns, te mai asteapta o surpriza.

Da, pe langa tot dichisul am gasit si celebra placuta: "Va rugam nu calcati iarba"

Santul cu apa ce inconjoara tot castelul, piciorul podului si cazemata condusa de vikingul Holger Danske.

Set-up pentru scena si pregatiri de spectacol inaintea unei reprezentatii cu Teatrul de Vara ce sustine spectacole aici, numai din anul 1600...

Aproape de poarta din est.

Detaliu de lampa in interiorul castelului.

Altarul

Si amvonul bisericii.

Cam singura legatura cu povestea printului Hamlet...

Pui de danez pozand pe calutul sau.

Vedere din curtea interioara cu turnul central.

Din fata castelului pana in fata magazinului "Unirea" din Bucuresti unde Hans a pus un marker, GPS-ul ne comunica 1593 de km in "bataia sagetii"

"Desi toate stau drepte ceva pare stramb in cadrul asta". Cum sa traduc eu ca e vorba de "efectul de perspectiva" in daneza...??? Mai bine rad si ii fac semn sa apese.

Vedere dinspre poarta de vest a castelului.

Final cu actor obosit dar elucidat si batranul castel Hamlet.

Cu draga de Genica, mama fratilor mei Enoch, Ioan Sven si Gheorghe Ciprian Joelson.

"Sassi" sau cel mai confuz pisic suedezo-germano-bucurestean, impreuna cu prietenul sau bocancul.

In piata centrala din Copenhaga.

In fata la Tivoli, poate ce-a mai mare companie de productii de divertisment din lume, pentru care am lucrat si eu o scurta perioada.

Gara din Copenhaga cu toate bicicletele ei.

Goeleta in portul de veliere de langa Helsignor.

Sfarsit de expeditie daneza-elvetiana si romana in portul Helsinborg din Suedia

Starnit probabil si de schimbul de fotografii in ceas de noapte cu prietenul Catalin, dorul meu de indepartatul Nord, a tasnit zilele acestea profitand probabil si de ploaia ce nu mai conteneste.

Vreo 40 de cadre despre o parte din familia mea raspandita prin mai toata Europa, despre oameni dragi mie, despre Suedia si Danemarca, locurile care m-au primit si m-au adapostit atunci cand sufletul meu a avut nevoie de asta.

Impartita in doua serii o parte din povestea mea despre indepartatul Nord, aduce aici momentele aventurii in care am trait, am muncit pentru a imi indeplini dorintele, am calatorit in aproape toata Suedia si Danemarca, dar am si iubit si am visat cu speranta ca voi reusi sa aduc o mica parte din tot ceea ce am invatat si in tara mea.