Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenţa subtila intre a sustine o mana şi a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva şi ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si aşa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschişi si invata sa-şi construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri...si viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Şi după un timp, omul invaţta ca daca e prea mult, pana şi caldura cea datatoare de viaţa a soarelui, arde şi calcineaza. Aşa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invaţa ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forţa, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti că a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te-ntorci la trecut. Cu timpul inţelegi că doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ţi-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ţi intovaraşi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii să faca rau celui ranit. Cu timpul inveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul iti dai seama că desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o bună zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinţa, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte şi dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata că incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Din pacate, acestea se invata doar cu timpul...
Şi după un timp, omul invaţta ca daca e prea mult, pana şi caldura cea datatoare de viaţa a soarelui, arde şi calcineaza. Aşa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invaţa ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forţa, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti că a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te-ntorci la trecut. Cu timpul inţelegi că doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ţi-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ţi intovaraşi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii să faca rau celui ranit. Cu timpul inveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul iti dai seama că desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o bună zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinţa, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte şi dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata că incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Din pacate, acestea se invata doar cu timpul...
