marți, 2 iunie 2009

Semnele.


Ce minune! Oamenii care isi spun "buna seara" si nu se mai sperie cand se intalnesc unii cu altii. Oameni ce asteapta chiar un semn de gentilete (acum cred ca ar fi faina faza lui Motu Pittis cand in plina iarna impartea ceai cald trecatorilor din fata blocului unde locuia)

Oameni ce isi zambesc. Oameni ce se privesc si incerca sa asculte. Sa simta. Telefoane ce suna nelinistite si in care "voci calme" te intreaba: "Esti bine? E ok la tine?"

Parinti ce isi amintesc de copii uitati "pe afara"...Copii ce se grabesc spre casa, nelinistiti de batranul uitat in fata unui amarat de teveu ce terorizeaza totul cu intoxicatii nefericite...

Ce mai. O frumusete de oras, o minune de capitala! Daaaa, exista reale sanse sa ne civilizam cat de curand! Probabil in secunda urmatoare vom fi si disparut...pentru ca cele de mai sus, se intampla doar pentru ca acum in Bucuresti s-a pornit o furtuna serioasa cu ploaie si rafale puternice de vant.

Prima dintr-un sir de teribile intamplari ce nu vor intarzia sa apara...