Iti multumesc, ai avut dreptate !

Uneori iti prinde bine sa afli, ca nu esti nebun. Sau exagerat. Sau prea-prea.Sau foarte-foarte.
Ba chiar pot spune ca iti da o stare de bine. De calm si stabilitate.

Asa ma simt acum, desi e greu sa administrez totul...

Inima mea plange. Imi mor colegii. Mor tinerii prematur. Si hienele puturoase, saturate de mult prea bine ajung in neputinte axioase si depresive...abandonand ce mai ieri le era suflare de viata in inimile lor inghetate de morti umblatori prin colb...

Dar asta e Legea. Si eu incerc sa nu o calc. Si incerc sa nu mai judec. Ca sa nu fiu judecat. Asa cum imi spune simplu Sfanta Scriptura.

Si afli asa...in noapte ca nu esti nebun. Ca poti inspira. Ca nu esti exgerat, ca esti inteles si urmat in lupta ca...e bineeee !

Multumesc lui Cristian, cel care de astazi este “licentiatul Cetei” in Teologie si Asistenta Sociala. El, s-a dovededit singurul, dintre toti cei care au colaborat in proiectele initiate de mine in cei sapte ani de munca si jerta, singurul care poate aplica. Singurul care reuseste sa isi initieze si sa aplice sfintele “Taine ale lumii” practic. Performand si putand spune simplu:

“Iti multumesc, ai avut dreptate !”

Si asa incet, tragi aer in piept. Si ii multumesti bunului Dumnezeu,
pornind mai departe la lupta.

Cat de naiv si singur plec..

Prea repede pare ca vine totul,
Prea batran si prea singur
M-ai invatat sa fiu.
Prea trist si acum
Prea injumatatit de tine…

In loc de zambete, imi ceri roua ochiului
In loc de vis...ma cauti in buzunare de cativa lei.
Atat de departe de tine ma alungi,
Atat de bine stii sa ma pierzi,
Ca mana-mi, ramane intinsa doar catre Cer...

Ma sting...
Incet.
Ma pierd.
In cararea ce m-a adus la tine,
M-ai asezat bolnav.

Pe sant…

Mi-am atarnat in cui simfonia
Si ma opintesc tot,
Ca sa iti respir.
Iar tu...razi.
Stii tot...

Ai talmacit la masa negotului
Clipele mele, si acum razi.
Nu iti mai pasa.
De mine, nu mai vrei sa stii nimic!
Cutezatoare, imi alungi steaua mea de sus
Din bucuria renasterii celei noi o scuipi
In mocirla neputintei bolnave,

Atat de sigur ma stringi,
Atat de atent, ma apesi...
Ca nici nodul lacrimilor mele,
Nu mai rasare...

Singuratatea, vecină trainica a clipei mele efemere
O bucuri in fiece ceas.
O ingadui in spectacolul uciderii mele…
Tu!

Intalnirea mea mortala.
Tu! Nepretuita,

Tu...
Ma vinzi la colt de strada
Celui ce stie lingusirea...
Celui mort, ce te adora,
Necunoscandu-ti graba de a pleca

Ai sa razi si fara mine.
Ai sa dansezi, valsul vantului cu altul...
Ai sa il inveti sa te iubeasca, macar cat sa il usture
Fiecare gand departe, de inima-ti plina de Lumina.

In noaptea ce miroase a tei si stele,
Ai sa ingadui altuia,
Sa te atinga,
Clipa lui de vise...

Ai sa privesti cu ochii mari, uimiti
Cat de naiv, te va imbratisa in noaptea lui, amara.

Heii, ma lasi cu herghelia mea de caii verzi
Ce mi-au umplut odaia,
Si ma inveti sa mor,

Cu dor de tine, tu,

Viata mea draga...

Aceastea, le-am scris cu gandul la Simona Popescu,

colega mea draga, colega mea buna.

Intru vesnica-ti pomenire in inima mea.

Ne vom revedea curand!

Mai puternici,

Mai intelepti...

Prea departe de noi...

Ma simt secatuit. Sunt aproape gol. Sunt neputincios.

Un om drag mie sufera cumplit. Un om frumos. Un om rar. O fata. O fata tanara, ce trebuia sa se indragosteasca. Sa nasca copii.
Isi traieste acum ultimele zile.

O actrita cu un potential urias. O ingenua, sensibila si puternica in acelasi timp, se stinge. Moare curand
Si publicul ei, se pregateste de concediul de vara. Spre mare. Spre insule. Spre...

Dar asta e legea noastra. O preluam imediat ce am intrat in tagma.
Suntem singuri. Jucam cu mortul pe masa. Va zambim de pe scandura, cu ficatul in carpa si pruncii in utere. Uneori acolo si murim. Tot singuri.

Prietenii nostrii comuni, colegii si profesorii nostrii, au reusit sa intre ieri pe post si sa va anunte durerea noastra.

Timpul. Lupta cu timpul ce nu va putea fi controlata, dara’ castigata vreodata.

Sunt un amestec de enervare, cu neputinta logica...

Deci trebuie doar 100.000 de E si poate scapa!
80.000 E este o nunta de bastan pagan pripasit in brate de romancuta naiva. Si tot mai trebuie 20.000 E.
Nu. Daca o iau pe drumul asta ma enervez definitiv.

Am sa ma rog si am sa caut solutii in continuare.
Dar pentru numele lui Dumnezeu macar un timp, iertati-ne de binele vostru. De nivelul vostru de trai ridicat. De primarii vostrii facatori de minuni. De arhitectii ce va decoreaza gradina. De succesele financiare si de rutina voastra ce va obosteste. De melodramele voastre la un suc, baut cu noi. De lansari, examene, sesiuni, succese, de admiratia lumii pentru voi. De obisnuinta de va regla viata dupa zambetul inimii noastre. Ia incercati sa radeti, un pic si singuri! Lasati-ne sa ne ingropam fratii si surorile, in linistea saraciei noastre asumate.

Sau faceti ce vreti...
Acum, sunteti oricum prea departe de noi...

Salvati pe Simona Popescu!

Se intampla din nou. Si sunt neputincios...
Unul dintre noi este in pericol! Unul dintre noi moare curand!

Colega mea de Facultate, colega mea de turnee, colega mea de autocar, colega mea de scena, absolventa a Academiei de Teatru si Film din Bucuresti, clasa prof. universitar Ion Cojar, actrita Simona Popescu va muri curand daca nu o putem ajuta!

La 33 de ani Simona are nevoie de un transplant de ficat. Pana acum, este imposibil de gasit in tara, un donator cu grupa de sange B III.
Simona sufera de maladia Wilson si de ciroza. Simona aşteaptă de şase ani să primească un ficat de la un donator. Din pacate abia astazi ne-a autorizat, avand in vedere evolutia cumplit de rapida a bolii necrutatoare sa actionam public si sa incercam sa cerem ajutor pentru alinarea suferintelor ei. Singura ei speranţă este acum un transplant de ficat în Belgia, pentru care are nevoie de 100.000 de euro.

Simona este un om bun. Cald. Simona este un om curat si credincios. Simona Popescu este o actrita rara, vie si emotionanta.

Ma alatur si eu celor care sustin public salvarea vietii acestui om greu incercat, acestui artist singur in fata mortii.

Putem sa o salvam pe Simona Popescu. Trebuie sa facem asta! Doamne lumineaza-ne si ajuta-ne! Daruieste viata Simonei!

VA ROG DIN TOATA INIMA, AJUTATI LA SALVAREA VIETII ACTRITEI SIMONA POPESCU!

Cei care vor s-o ajute pe Simona pot depune bani în următoarele conturi:
RO 14 RNCB 0644 0558 8621 0002 - EURO RO 41 RNCB 0644 0558 8621 0001 - RON Titular
Cont : Simona Popescu Sucursala : BCR Pantelimon II

Fie ca bunul Dumnezeu sa va daruiasca inzecit si sa va umple de darurile sale!

Vurtejanu Stage Unit.

Construim noua firma. Pe zi ce trece apar informatii noi, ajustari legislative, contracte si obligatii financiare, una mai umilitoare ca alta...

Statul Roman, caruia ii platim impozitele pana la ultima letcaie, care ne ia toate drepturile de autor, de imagine, de proprietate intelectuala, este incapabil sa initieze o forma simpla de protectie sociala, medicala sau de organizare pentru actori, regizori, scenografi, sau artisti plastici. Incapabil sa sustina un spatiu cultural independent de mamutii culturii subventionati si falimentari a mai nascut o noua restrictie.

Este interzisa alaturarea cuvintelor ROMAN, ROMANIA, NATIONAL, in titulatura firmelor private. Cei care au dreptul sunt numai firmele care au contract cu statul sau cu parteneri straini(sac).

Pentru aceasta, asociatia pe care am fondat-o in anul 2003, de numele careia se leaga multe proiecte culturale atat de dragi inimii mele, Atelierul Roman de Cultura, va trebui sa se transforme curand.

Vom renaste! Nu au solutia de a ne extermina...inca.

In discutia cu functionarul obtuz si total nepregatit, am intrebat:
"- Pot sa il redenumesc Atelierul Rom, sau Atelierul Tiganesc sau Atelierul Maghiar de Cultura, va rog?
- Aaaaa... pai in principu...aaa...da. Legea nu spune nimic. Nu exista nici o problema. Dar pe bune asa vreti?

Ce vreau ? Hmm... Lasati...altadat'. Acum luati banutii astia si scrieti asa: Vurtejanu Stage Unit. Nu e interzis, nu?

Sau...?

Dansul Vantului

Si pentru ca timpul, iata, se apropie, va propun acum:

Ceata lu' Vurtejanu - Dansul Vantului

Muzica si versuri Victor Vurtejanu

Aranjamente si orchestratii muzicale Victor Vurtejanu

Vioara: Ender Aslan

Piesa imprimata in anul 2003 in studioul ARC ROMANIA

Autobiografie

Am fotografiat toata lumea cu ochii
Si-am incercat s-o imit.
M-am gandit sa iubesc
Ca sa seman cu Barbatul,

Am imprumutat de undeva
O masca
Si-am devenit vesel

De la maestrii de dans
Giordano Bruno si Galilei
Am invat sa fac piruete
Si sa ma invartesc...

Si totusi
Mi-au pus niste ochelari
Sa nu fiu confundat cu Nimeni

Si dupa ce am imitat tot si toate
Am ramas doar Eu...
Si-mi trebuie acum o viata
Ca sa ma invat sa ma imit