Cultură şi monopol pe gunoi.

Primele impresii sunt mereu bulversante...De câte ori aterizez în Suedia ceva însă rămâne categoric la fel. Deşi acum plouă de 4 zile, cerul este mohorât, sunt doar 11 grade Celsius în luna august, suedezul nu se opreşte. Îşi trage un hanorac şi pantaloni de fâş, continuă să zâmbească şi să fie atent la toate detalile vieţii.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării sau de izbelişte, pentru că din amănunte poţi construi întregul. Având un întreg poţi să te asociezi, poţi să devii interesant pentru celălalt care şi el în timp a construit atent.

Şi astfel se poate juca baseball sau golf, jocuri importate şi de ei odată cu cola dar îţi poţi păstra şi tirul cu arcul, înotul de performanţă, echitaţia şi atâtea altele. Învăţând lecţia de a construi de mic, suedezul de rând îşi găseşte timp pentru toate. Emigranţii se plâng învârtindu-se în jurul cozii, ofensaţi de priviri sau de un "Hej !" salutul cu care eşti mereu bine primit când îţi umpli rezervorul cu motorină sau când îţi cumperi pâinea zilnică.

Te prinzi că e român după cum vorbeşte de tare la mobil, este încruntat şi ursuz sau aleargă disperat cu plasa în mână. Dacă îi spui simplu "salut" ţine neapărat să îţi răspundă într-o poceală de suedezo...apoi tace tâmp ca nu cumva să afli de la el cîteva impresii sau oportunităţi...

Şi atunci te bucuri în tăcere de o natura maiestoasă, de un popor care tace şi face, de zâmbetul copilului care învaţă rapid să recicleze...pe bani!!..pet-urile şi conservele de aluminiu şi înţelegi rapid de ce acasă, în oraşul gri, există monopol pe tot începând de la cultură până la gunoi...

Curcubeul.

La mulţi ani Tată !

În căutarea sensului pierdut.

Uneori trebuie să parcurgi mult timp, spaţiu sau experienţe pentru a fi beneficiarul unei experienţe revelatoare. Unora li se întâmplă firesc, alţii trebuie să lupte ca să realizeze iar cei mai mulţi trec nepăsători mai departe...

Întâlnirea de care aveam mare nevoie, răspunsuri la întrebări ce nu şi-au găsit rezolvare, a fost să se întâmple aici, departe de ţara mea. Când primeşti mărturia publică a unui general român, medic de prestigiu în domeniul neuropsihiatriei, autorul unei revoluţii numite "Inteligenţa materiei", poţi să înţelegi de ce şi cum, construcţia românească se surpă, de ce Viena rămâne în picioare şi suedezul de rând acceptă furtişagul şi şmecheria românească răspunzând cu dragoste de frate. 

Multe ar fi de spus dar las fiecăruia bucuria de a îşi parcurge propriul deşert pe căile predestinate sau atârnate cu de-a sila pe grumaz. Restul îl puteţi găsi şi în mărturisirea dl. general-medic Dumitru Constantin Dulcan 

Capăt de linie.

Baltica 9 ore traversare pe un vapor finlandez...fabricat în Norvegia...în drum spre Suedia...pe sub podul ce leagă Danemarca...venind din Germania...nordicii prietenoşi toţi între ei...şi într-un final ajungi cu bine:)))

Inainte de Baltica.

Duminica noapte, suspendat intr-un parking inainte de ultima etapa a  drumului, traversarea Balticei. Citesc mesajele voastre si ma bucur. Nu pot raspunde tuturor caci Black Berry are niste taste ce numai cu acul de cusut pot fi apasate...dar sper sa ajung curand la un comp serios si sa va multumesc pentru gandurile bune!

Pana atunci spor si sanatate!