"Vom fi ieșiți din noapte în momentul în care vom accepta cu toată
ființa noastră că singura destinație e moartea.Doar atunci fericirea va
conta cu adevărat. Atunci vom putea da sens vieții. Trăim o epocă în
care ne considerăm, la nivel subliminal, mai presus de moarte. În sensul
că experimentăm o intensitate care ne dă senzația, sau speranța că
moartea nu ne va prinde. Și chiar dacă
ne va prinde, moartea se poate considera învinsă în însăși victoria ei.
Pentru că atunci când ne va ajunge, dintr-un ghinion absolut evident,
din urmă gâfâind ca scroafă supraponderală, îi vom râde în nas, mândri,
în prostia noastră, de eludarea asta futilă. Ducem o luptă sterilă
contra unui inamic greșit. Lupta trebuie dusă împotriva luptei."
