Se afișează postările cu eticheta Maeştrii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Maeştrii. Afișați toate postările

25 mai 2023

La mulți ani, Masca!

La Masca, m-am simțit mereu, acasă.

Cu fiecare colaborare pe care am avut-o, prin proiectul CEATA lu' Vurtejanu, cu minunații profesioniști de la Teatrul Masca, am simțit de fiecare dată că sunt apreciat și ocrotit!

Pe 24 mai 1990 se semna actul de înființare al Teatrului Masca și iată, la 33 de ani de la acel moment, după multe greutăți, artiștii, profesorii, tehnicienii și toți cei care s-au unit în jurul locomotivei, catalizatorului și marelui suflet care este, maestrul Mihai Mălaimare, sunt o instituție prestigioasă a Artei Actorului! 

Sunt fericit că am avut șansa de a le păși pragul casei, că i-am cunoscut atât ca artiști unici în peisajul cultural românesc, cât și ca oameni rari, cu suflet bun și cald!  O parte din povestea teatrului Masca, aici.

Din toată inima, le urez prietenilor de la MASCA, maestrului Mihai Mălaimare, doamnei regizor - manager Anca Dana Florea, actorului Sorin Dinculescu, actriței Anamaria Pîslaru, dl. director Ștefan Livadaru, precum și tuturor celor care compun astăzi fenomenul MASCA, să aibă puterea de-a continua, multă sănătate și mulți, mulți ani cu împliniri frumoase!

La mulți ani, Masca!

© Victor Vurtejanu

27 apr. 2023

Erman Valahul.

 
Nu cred că există film sau producţie de televizune din România în care să nu îşi fi adus aportul. Începând cu 1954 se afirmă în "Desfăşurarea", regia Paul Călinescu apoi începe să îşi construiască o carieră excepţională, devenind unul dintre cei mai populari actori din România.

Chiar distribuit în rolul secundare, secunda când trece prin cadru o simţeai. Ştia să construiască cinstit şi serios şi de aceea îl remarcai imediat. În ţăranul ce cânta din frunză pe marginea vreunui drum, sau în plutonierul mucalit ce zâmbea înţelept în barba albă, exista un "ceva" care traversa mereu rampa pentru a ţi se imprima, adânc, în inimă. Şi astfel a devenit etern...

Alături de Colea Răutu şi de alţii, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România, fiind actorul care a înţeles să refuze oferte de a juca în telenovele, considerându-le producţii mediocre. În anul 2005, deoarece între nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii şi pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru, Ernest Maftei a refuzat premiul "Cel mai bun român".

Cu ia albă şi cojocul de blană, încis la brâu cu chimirul de piele, maestrul călătorea zâmbitor cu tramvaiul numărul 10 ce ne întorcea de la înregistrările din Radio, sau de la vreun post-sincron, comentând voios fiecare ştire a zilei. Dacă sunteţi atenţi în mai toate filmele româneşti veţi auzi glasul duios şi legănat al Bădiei, chiar dacă pe ecran alt actor îşi va desfăşura elegant personajul. La filmări era ca un tată, se îngrijea de fiecare, actor, figurant, fotograf sau electrician, privind adânc în ochi, tuturor le zâmbea şugubăţ.

Născut primăvara, era un spirt tenace şi cutezător. A fost închis în penitenciarele din Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. Multă vreme a fost şomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. La Teatrul Poporului se angajează ca actor şi lucrează sub numele de Erman Valahu. Primeşte Meritul Cultural clasa I, dar este nevoit să renunţe la el pentru a nu se deconspira. A fost arestat şi condamnat şi de regimul comunist, dar a scăpat de condamnare datorită talentului său fascinant.

În urmă cu peste 50 de ani s-au înfiinţat normele în teatru. Teatrul Giuleşti avea 1300 de locuri. Atunci au venit toţi directorii de teatru din ţară împreună cu colective întregi de actori. În sală pe primul rând Brăila, Bănică, Maftei...iar pe scenă cei din Comitetul Central, pentru a face normele. Ernest Maftei s-a ridicat şi a spus: „Eu normă nu fac, pentru că nu sunt la coasă”, şi a ieşit din sală, pornind abătut, spre crâşma din apropiere. După ceva timp a venit directoarea D. spunând: „E pauză. Ce-ai spus tu acolo, este suficient să te dea afară din toate teatrele. Să vii înapoi şi, după pauză, îţi dau primul cuvântul să repari greşeala”. I-a dat cuvântul şi a reparat totul. S-a întors către sală şi a spus: „Cu partidul am vorbit, acum vorbesc cu voi, colegii. Dragii mei, norma va fi un butoi plin cu căcat la intrarea în culise. O să-l mâncaţi cu lingura ca să vă luaţi leafa. Eu aşa ceva nu fac”. Şi a plecat...

La vârsta de 70 de ani, maestrul Ernest Maftei ne-a dat o lecţie de demnitate şi de conştiinţă. Nu ca pe ceva aparte, ci firesc şi sincer. Cu multă modestie dar determinat, animat de Credinţă şi de Dragoste ! În ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri. După ce l-au bătut, l-au aruncat mişeleşte pe malul Dâmboviţei. Acolo a zăcut inconştient şapte ore. Un cetăţean care l-a recunoscut, l-a salvat transportându-l la Spitalul de Urgenţă. Soţia actorului a decedat în urma unui infarct, din cauza acestor tensiuni.


În noaptea de 21 decembrie 1989, maestrul Ernest Maftei participă, alături de tinerii români, la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii. La plecarea de acasă a lăsat familiei un bilet, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors. Îl transcriu şi eu aici, cu mult dor, dar şi cu bucuria de fi fost contemporan cu un român demn, un spirit ales şi un actor unic şi irepetabil

„În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire.
Din ură am clădit iubire.

Între seninul din Înalt

Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors

În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.

Mi-e barba alba, încâlcită, roasă.

Părinte, o să vin curând acasă”.
Ernest Maftei
Fotografie realizată de Dinu Lazăr
 

2 apr. 2023

Nichita


Mă ridic şi spun:
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât.

Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi,
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat.

Da

© Victor Vurtejanu



27 mar. 2023

Ziua Mondiala a Teatrului

 


Teatrul inseamna cautare, inseamna viata. Inseamna speranta si vis. Teatrul inseamna acel taram magic unde ai sansa de a renaste...

Pentru cei din arena, teatrul inseamna propria viata. Poate talmacita si prea rastalmacita in mii de chipuri. Dar in esenta, viata...

Pentru cel ce priveste poate insemna doar o poveste. Interesanta, abila si suava dar doar o alta poveste...

Pentru cel ce stie si admira, teatrul nu se poate prinde in cuvinte. Pentru ca el rascoleste linstea ta chiar prin simpla tacere...

Astazi, 27 martie, inseamna si  Ziua Mondiala a Teatrului.

© Victor Vurtejanu
actoru.ro

28 ian. 2023

Rămas bun, Mihai Bica

A mai plecat un OM, un artist deplin, un suflet înțelept și generos...  

La doar 59 de ani, Mihai a plecat dintre noi vineri, 27 ianuarie. Mă despart de el, cu inima grea, sub lumina unui ultim mesaj al său...
"Cuvântul mulțumesc este prea sărac! Sunt onorat! Te îmbrățisez din toată ființa mea, Victor! Să fii ocrotit!"

Adio, prieten drag!

Dumnezeu să-l ierte!

foto preluat de aici

 © Victor Vurtejanu

24 dec. 2022

De Crăciun!

 

Mulțumesc tuturor celor care au făcut ca munca mea şi a celor ce mă înconjoară de mulți ani cu energia magică a Dragostei, să nu rămână doar vânare de vânt. Mulțumesc cu recunoștință tuturor celor care au cumpărat albumul meu, tuturor celor care au distribuit și au spijinit ca acesta să fie vizibil!

Noaptea de Ajun ne va găsi începând cu ora 16.00, în recital la Parohia Sfânta Vineri-Nouă, locul de unde a pornit povestea, CEATA lu' Vurtejanu Intrarea este liberă !

Gând de dor pentru cei plecați. Celor în suferință, celor încercați, speranță! De Crăciun, prieten de aici sau de departe îţi urez sănătate, liniște şi puțină dragoste, că nu strică!

© Victor Vurtejanu
actoru.ro

22 dec. 2022

Rămas bun, Mihail Sârbu

 

În ziua solistițiului de iarnă, maestrul Mihail Sârbu a plecat în ultima sa lungime de coardă...către Bari...către crestele mult iubite...A fost unul dintre oamenii care și au trăit viața cu modestie și discreție, cu fireasca eleganță a unei alte epoci. Om de cultură, Mihail Sârbu deținea o bibliotecă  fascinantă și era interesat deopotrivă de vitralii, de poezie,  de muzică, de istorie și de simboluri. A făcut parte din Garda înălțimilor, dintre salvatorii din munți, oameni speciali, care implică în structura lor sufletească generozitate și spirit de sacrificiu, împrumutand parte din seninătatea și intangibillitatea piscurilor.
Rămas bun, Suflet irepetabil! ❤️
 
“O poveste frumoasă despre salvarea în munți, așa cum am trăit-o, cu oameni formidabili, și o înșiruire oarecum cronologică de întâmplări care au făcut să se înființeze Salvamontul în România...Admirabili sunt aceia care răspund spontan și voluntar la nevoile altora. Cu atât mai mult, cel care își grăbește pasul, se orientează, se cocoață pe bolovani gigantici, orbecăie în cețuri înșelătoare sau bezne aproape totale, simte în draci frigul sau usturimea în ochi a sudorii abundente, caută și salvează cu devotament o victimă. Acest salvator montan este o salutară și de prețuit prezență în munți, meritând câteva cuvinte de recunoștință pentru faptul că există acolo.“
Mihail Sârbu
In Memoriam, Mihail Sârbu
Fondator Serviciul Salvamont Sinaia
Senior Salvamont România
Maestru salvare montană
fotografie preluată de aici
© Victor Vurtejanu
actoru.ro
 

15 dec. 2022

Legenda


Nu voi lăsa să treacă această zi fără să-mi amintesc de dânsul. Îmi doream o întâlnire, fie şi pentru câteva minute cu "Buză de Iepure", eroul copilăriei mele, părintele cascadoriei româneşti. Dumnezeu mi l-a dăruit ca profesor şi maestru, odată cu intrarea în şcoala de teatru. Szobi Cseh ar fi împlinit 80 de ani.
 
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

30 nov. 2022

Apostolul Lupilor



Noaptea de Sfantul Andrei, cand lupii vorbesc cu grai omenesc..

Noaptea cand Intaiul chemat la Apostoile este praznuit...

Noaptea cand iarna coboara inca odata peste noi...
 
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

20 oct. 2022

Creatorul de teatru

 

Ne încuraja permanent, neforţând nimic. Zâmbind răbdător, înţelegând rapid că în mare parte, generaţia sa de atunci de elevi-regizori, nu avea mare aplecare asupra artei, ci erau doar simpli vânători de premii şi posturi administrative, ne stimula pe noi, elevii-actori. Înlăturând barierierele sistemului pedagogic, ne-a încurajat să studiem arta costumului, a machiajului, scenografie, lumini, scenotehnică, dăruindu-ne astfel prima lecţie de supravieţuire în branşă: "Când ai de a face cu incapabili sau impostori, te salvezi singur!"

Împreună cu maestrul Moisescu petreceam multe nopţi în Facultatea de Teatru, învăţând să descifrăm complicatul limbaj al scenei. Situaţii scenice, trasee, motivaţii, relaţii scenice, racorduri de stare...şi câte şi mai câte. Aşa am început să descopăr întregul, în Arta Spectacolului. Căci actorul, deşi parte importantă şi necesară, el singur, nu înseamnă nicidecum Spectacol...

Studiam serios, trăgeam de noi într-un ritm frenetic, acumulând clipă de clipă, mânaţi precum mânjii, de un profesor şi un Artist generos, născut parcă pentru a tălmăci Arta Dramatică, dornic de Viu şi de Adevăr. Fără încrâncenări, cu har şi zâmbet a dărâmat zidul (im)pus de sistem, dăruind fiecăruia după putinţă şi pricepere.

Valeriu Moisescu face parte din promoţia de aur a Institutului de Teatru din Bucureşti, absolvind la clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin în anul 1956. A avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu. Pe scenele teatrelor din Bucureşti, Galaţi, Oradea, Ploieşti, Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg a realizat peste 120 de spectacole

A ucenicit pe lângă regizorii Ion Şahighian şi Crin Teodorescu. A prins vibraţia spectacolelor lui Alexandru Finţi, rafinamentul lui Moni Ghelerter, vitalitatea şi verva stăpânite de maestrul Sică Alexandrescu. A văzut jucând pe: Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Finteşteanu şi Marcel Anghelescu. A dirijat în scenă pe Olga Tudorache, Toma Caragiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, George Constantin, Ion Marinescu, Mihai Mereuţă sau Ştefan Bănică. Din 1971 ca profesor universitar la U.N.A.T.C. "I.L.Caragiale" Bucureşti, a format şapte promoţii de regizori.

Silviu Purcărete, Mihai Manolescu, Cristian Hadgi-Culea, Dragoş Galgoţiu sunt elevii uneia dintre personalităţile cele mai discrete şi mai dăruite proiectului artistic românesc. Partener de viaţă al actriţei Mihaela Juvara, maestrul Valeriu Moisescu, om cald şi bun, m-a învăţat definitiv că:

"Problema reală a teatrului nu este aceea de a înfăţişa viaţa pe scenă, ci de a face ca scena să capete viaţă..."


foto preluat de aici

17 oct. 2022

Dumnezeu nu vorbește cu nimeni

 

de ceva vreme
aud despre mine aceleași povești
mai toate urâte mai toate triste
și mă bucur.
 
nu-mi fac sânge rău
fiindcă aud că Dumnezeu nu vorbește cu nimeni
despre nici unul dintre noi...