Povestea este simplă...
40 de soldaţi creştini au refuzat să se închine idolilor păgâni. Siliţi de guvernatorul Armeniei, Agricolae, care aflase de credinţa lor, au fost întemniţaţi timp de 8 zile, bătuţi cu pietre... Au încercat apoi, cum se întamplă de obicei, să îi cumpere...
Păstrându-şi dreapta credinţă şi întăriţi în demersul lor, au fost condamnaţi la moarte. Prin îngheţare în lacul Sevastiei... Unul dintre cei 40 de soldaţi a cedat și a ieşit din lac. A murit pe loc. Un altul s-a grăbit să îi ia locul. Apoi, gheaţa s-a topit şi apa s-a încălzit. Astfel că, dimineaţa au fost scoşi vii din apă. Le-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Rămăşiţele lor au fost arse. Cenuşa a fost aruncată în lac...
Astăzi ne-a rămas bucuria de avea trecut. De a avea pentru ce să luptăm încă, şi ce să apărăm. Bucuria că nu suntem dezorientaţi, că nu suntem haos. Sau laşi. Sau puşi pe fugă. Toţi simţim frica. Unii ne-o asumăm şi trăim cu ea, transformând-o cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste în trezvire... Şi apoi luptăm mai departe.
Împreună, prin dragostea lui Dumnezeu, astăzi mâncăm "mucenicii" preparaţi de Mame şi de Bunici. Încheiem cu babele, capricioasele zile ale iernii şi ne pregătim să întâmpinăm moşii, zilele calde ale primăverii, făcând uneori un foc pe creste, aşa ca odinioară...
Cineva îl va vedea.
Curând ne vor auzi.
Vom fi împreună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.