miercuri, 29 aprilie 2020

Predestinare sau viata pur si simplu


Evenimente puternice si bulversari antologice, care aveau sa defineasca cumva o lunga perioada din destinul nostru comun, marcheaza anul in care se nastea. Vecinii din Moldova in plin razboi, Iugoslavia cu dezastrul etnic ce avea sa o piarda ca natiune, decesele unor personalitati remarcabile, precum: Marlene Dietrich, Anda CălugăreanuBenny HillAstor Piazzolla, Ion Băieşu sau Radu Tudoran...

...sau de ce sa nu amintesc de Nigel Mansell cel care avea sa castige titlul mondial in Formula 1 sau de primul concert al lui Michael Jackson in Romania...

Destin, predestinare sau viata pur si simplu... 
Poarta si un nume puternic pentru noi cei din breasla. Personal, sa fiu scuzat, nu l-am asociat niciodata cu personalitatiile cu acelasi nume. Am preferat, si bine am facut, sa il descopar pe el.  Simplu, firesc si fericit, datorita contextului ce ne-a legat, zi de zi.

Cu el, am prima imagine marcata in memorie, legata de spectacolul "Eu Dau Banu', Eu Dau Ora Exactă!" regizat de Razvan Oprea, la Teatrul Principal. In preambul, trebuie sa spun ca imi este greu sa descriu atmosfera unei repetitii la un spectacol de comedie aici, pentru ca paradoxal, comedia se construieste fabulos de greu. Se naste scrasnind din dinti, cu multa energie, atat pozitiva cat si negativa, ce zumzaie prin toti porii celor implicati.

Pe scena, mocnind usor nervos, tacut, asezat pe o canapea alaturi de cateva colege, nu a catadicsit sa ridice nici macar ochii in momentul cand am fost prezentat distributiei, de catre regizorul spectacolului. M-a facut atent. Stia pe de rost cam toate replicile rolurilor masculine din spectacol. Jongla perfect de la canalia politica la imberbul june-prim, patruns, atent, cu rabdare la fiecare reluare. 

In pauza a venit si m-a salutat. Ne-am strans mana, ne-am prezentat si l-am simtit emotionat. Ochii i s-au luminat si un zambet larg s-a asternut pe fata-i tanara, pana atunci intunecata. Parca aripa unui inger a falfait intre noi, alungand toate cele rele... Asa ne salutam mereu de atunci. Zambind sincer.

Anii ce ne-au unit in reprezentatii, in situatii fantastic de bune sau hilare de-a dreptul uneori...deh...o comedie politica de succes atrage multe...stari... Deplasarile, turneele, emotiile, oboseala pana la epuizare, momentele unice ce se petrec in spatele scenei intre noi, toate clipele ce magic ne-au ales, m-au bucurat pe de-a intregul. Astazi, ca si in prima zi, traiesc revelatia unui caracter nobil. 

Desi cumplit de tanar, matur si cu masura in actul scenei, un coleg bun si atent, uluitor de modest fata de ce mi-a prezentat generatia sa, ca abordare... un excelent partener de scena, in a carui privire imi regasesc la fiecare reprezentatie, un pivot. 

Face echipa cu tine in toate, daca te simte alaturi si foarte important pentru mine, canta. Foarte, foarte bine! Talent autentic, vibrant, pozitiv in toate, cautand neobosit binele si frumosul,
camaradul meu, Razvan Banica, actor si muzician roman, o predestinare sau pur si simplu, viata, ramane si astazi revelatia cu care pot contrazice oricand cutuma, care pe nedrept a stigmatizat tanara generatie de actori: "Nu mai avem actori..."

Veniti la teatru! Va veti bucura de arta actorului implinita pe de-a intregul, fie doar si prin acest frumos si autentic caracter. Caci, talentul si caracterul lui Razvan va vor face, sa il urmati in destinul sau predestinat sau pur si simplu, daruit de viata.
©Victor Vurtejanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.