miercuri, 15 ianuarie 2020

Rugaciunea unui dac


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,

Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,
Caci unul erau toate si totul era una;

Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi

Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?



©Victor Vurtejanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.