joi, 23 ianuarie 2020

Nae


Sute de kilometri parcursi impreuna pe osiile unor microbuze care ne-au tasat meticulos spatele si nervii, camere de "hotel" low-cost care ne-au facut sa radem nervos in noptile din turnee, amaraciunea comuna care ne-a macinat cand asa-zisii "impresarii" ne trageau tepe grandioase, scriindu-ne hartii in locul platii onorariilor cuvenite. Emotiile, dar si bucuriile cand reuseam sa punctam, ridicand impreuna scene, in spectacole fara cap si fara coada... pranzurile luate pe fuga prin benzinarii, clipe de viata extraordinare petrecute in munte alaturi de familile noastre, zambetul sau trist cand "media" il asalta cu ineptii, destinul fantastic ce ne leaga pe amandoi de clipele tragice ale lui 4 martie 1977 si cate si mai cate, stari fabuloase si aduceri aminte, care ne-au legat indestructibil.

Alexandru, poreclit simplu "Nae" de cei cel iubesc, intelectual desavarsit al generatiei sale, vesnic cu o carte in mana, ma suna la telefon nu ca sa se planga de un necaz, ci ca sa intrebe de un nou depozit de carte deschis pe strada mea... El cu minunata sa biblioteca, el, vesnicul pasionat de lectura, de teatru, de marii actori, el, enciclopedie de spectacole, consumator inrait de premiere, el, ce merge stoic sa vada orice noua productie, fie chiar si prin subsoluri insalubre denumite pompos "teatru", el, ce nu scrie insa nici un rand, dar care iti acopera un drum Bucuresti- Targu Mures fara nici o sfortare, povestind tot ceea s-a intamplat pe scena, acolo. Trecand prin fiecare replica a personajelor, ridicand cu un zambet si un spirit, moralul tuturor. El, reusind sa ramana, cum nefericit l-au alintat regizorii, un ilustru comic, el, marele tragedian in fapt, nedescoperit de nimeni dintre cei care l-au distribuit ani la rand, ramane dincolo de toate, prietenul meu de suflet!

A fost acolo cu totul, cand viata a tinut sa ma invete lectia umilintei si deseori, eu nu am reusit sa ii fiu aproape atunci cand lupii il asteptau la usa stanii sale... Privind acum, imi aduc aminte cand i-am facut aceasta fotografie. Si stiu ca si el isi va aduce aminte. Pentru ca dincolo de vorbe, noi putem sa tacem, comunicand mult, mult, despre lumea noastra. Care astazi, nu mai este. 

Asa ca totul este doar o calatorie impreuna, pe o planeta de vis!

©Victor Vurtejanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.