Singur printre poeţi.

- Surioara draga, am...

Am venit sa-mi dai și mie...

Pan’ la primavara...

- N-am.

- ...un graunte... ai o mie.

- N-am.

- Dar toata lumea stie:

E doar lucru cunoscut.

- Am, da’ nu vreau

sa-mprumut!

Astă-vară ce-ai făcut?

- Am cantat...

- Acuma joaca!

- Imi e foame, c-as juca...

- Joaca...

- Nu ma enerva,

Ca-s nervos... imi dai, or...

- Ba.

- Esti zgarcita...

- Ma inchin.

- Da’ o sa te-ntind putin.

Si-agatand vioara-n grinda

Greieru-nsfaca furnica

Si-ncepu „sa o destinda”.

Si-a batut-o zdravan, vere!

Apoi s-au oprit. Tacere.

Amandoi stateau ca muti.

- Ei, acuma ma-mprumuti,

Surioara?

- Cu placere.

Greierele şi furnica - Marin Sorescu