marți, 12 februarie 2013

Taina ogorului


Multa, foarte multa vreme am muncit pentru altii. Mi-au stors lamaie in ochi si ca actor angajat si ca producator privat destui neaveniti ce nu aveau nici o chemare catre zona scenei. Aveau multe cunostiinte, proptele sau pur si simplu soarta le-a jucat o farsa...

Am lucrat si alaturi de oameni faini si luminosi. Putini, insa ii voi tine minte mereu. Acolo era altceva... Abia asteptam intalnirea, numaram clipele pana vom relua iar repetitia sau munca de pregatire a vreunui proiect. Aici invatam, comunicam si nici o clipa nu simteam ca muncesc pentru cineva, trageam toti sa ridicam constructia noastra. Aici am fost binecuvantat.

Ambele situatii s-au dus, cu anii...cu oamenii frumosi ce s-au stins sau cu lichelele de prin jur ce acum nu se mai coboara pana in zona de productie...Si-au tras doctorate si asistenti care le sufla in ceai in timp ce cu o mana le leagana orgolile...

Acum lucrez doar pentru mine. Adica pentru ceea ce am inceput cu multi ani in urma si imi doresc sa termin. Nu este deloc diferit fata de situatiile de mai sus. Intalnesc si hauri fara sens dar si culori nemaipomenite ce se bucura sa fie redate.

Stiu ca nu sunt singur. Ca mine mai sunt cativa, am cercetat si am aflat. Ma "tulbura in sens emotional pozitiv"  ca sa folosesc frazari de tip "intelectualo-struto-pantofi de lac", ma tulbura realmente ziua in care ne vom regasi, din nou impreuna ! Pentru ca astia ca mine, cei ce isi ara singuri ogorul inhamati la propriul plug de Domnul Dumnezeul nostru, suntem legati toti de o taina comuna.