duminică, 3 februarie 2013

In chiloti dar coafati rasta !


Devine din ce in ce mai greu sa pastrezi ceea ce este romanesc, mai ales in imagine. Satul romanesc jumatate pustiu a devenit o combinatie jalnica intre cizme de cauciuc si antene de satelit.

Muncim sustinut pentru productia primului videoclip CEATA lu' VURTEJANU, o poveste pe care ne-am dorit-o cat mai aproape de muzica pe care o cantam. Exact ca si in contractele sau ofertele ce ne parvin ca muzicieni in care suntem sfatuiti politicos sa incercam o "rebrenduire"  a numelui, a repertoriului si a costumelor de scena pe motiv ca este prea "de nisa" totul si de aceea publicul nu va aprecia mesajul nostru, in imagine caci aceasta este pana la urma un videoclip, situatia este identica...

"De ce nu ati incerca ceva mai simplu...? De ce o poveste cu cai, cu bunici si copii, cu foc de stana, cu munti plini de paduri si cuptor de pamant ce coace paine...? Aceasta Romanie nu mai exista. Nu mai este nevoie de ea. Publicul nu o mai doreste. Publicul gusta acum tiganusii afoni ce se dau "jamaicani" frazand cu accent de Bronx si de East Coast..."

In zadar sa explici temebelului absolvent de SNSPA (scoala nationala de studii politice si administrative) convertit de familie in Manager Tour sau Organizer, ca legile Artelor, lumea Spectacolului este cu totul alta decat ce a asimiliat el de pe teveuri plimbandu-si fundul prin colosala Eu-Ro-Pa...ca publicul trebuie ridicat si invatat sa discearna, sa cumpere doar ceea ce ii este cu adevarat de folos. Ca inabusala si sugrumarea lui cu non valoare, cu "playback" si "cover" nu vor duce decat la colaps...financiar, social, cultural.

Coboarand stacheta continu vom avea doar praf...Nu poti sa afirmi coerent stand in patru labe si imitand prost. Cusatura se vede indiferent de forta tehnicii. Tehnica este o prelungire a corpului. Daca sufletul iti ramane mic, megapixelii  si super senzorii nu sunt decat paiate si oameni pe picioroange urland prin balci...Talent si har exista. Munca si demnitatea inca ne lipsesc. Si atunci iese ciorba saracului de corcoduse...servita ca "exotism" si premiata ca incurajarea minoritatilor.

Ne-am intors de la Golesti, dimineata pornim catre Valea Argovei in cautarea pierdutei case taranesti cu cuptor de pamant care sa ne devina lance si scut. Un lucru este clar. Oricat de greu ne este, cu siguranta nu vom naste imagini in chiloti, cu masini "beton" si jamaicani de Ferentari coafati "rasta" chiar uitati in fantastica noastra nisa !