Intr-o tara in care Ion Iliescu e in libertate si relaxat dupa doua mineriade, bine ca l-au prins pe Voicu!!!
Sunt sigura ca va avea parte de intransigentza justitiei, care nu iarta...!!! Si de ce ar ierta!? De ce ar ierta un om care tine pe umeri, in brate, in cap, in poala, teatrul independent bucurestean, din 1997 ? Un om de cultura, deschis, rafinat, iubitor de arte si care sta permanent cu mana gata sa fie intinsa pentru sprijin tinerilor artisti, actori, regizori, derutati intr-un Bucuresti blazat si nesimtit, caruia nu-i pasa de ei ?!...
Voicu este o personalitate necesara ca aerul si tot ce sper este sa se reintoarca foarte repede la treaba lui, pe care si-o face admirabil si pe care n-o va face nimeni in locul sau. Nu asa cum a facut-o el: profis, fara sa oboseasca, fara sa abandoneze, fara sa dispere intr-un razboi mizerabil care ar fi dezarmat pe oricine altcineva...
N-o fi Voicu Radescu un inger printre muritori, dar este, cu certitudine, un cavaler. Si, intr-un anumit sens, chiar un erou. Cine nu si-a lichefiat ficatii incercand sa apere o cauza ata de pierduta - cea a teatrului independent in Romanika, nu are cum sa inteleaga asta si i se poate parea ridicol; hilar... sau exagerat. Si totusi, nu este! Ceea ce a facut Voicu Radescu pret de 15 ani la Green Hours este razboi, este guerila culturala, este rezistenta pe baricade, este act de curaj si demnitate profesionala.
O singura intrebare ridic: cate exemple avem, care sa stea pe aceeasi lista cu Voicu ???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.