Atata rispa de suflet, atata truda a inimii si atata dor… Romania sub ocupatie, timida si speriata este dislocate uneori, paradoxal, de infuzia de suflet a celui ce stie ca s-a nascut liber !
Ii gasesti mereu de-a lungul si de-a latul peticului asta de drum aruncat de toti la cos. Dar imediat ii simti si ii vezi. Este imposibil sa treci, fara sa fi marcat de apropierea, de fluxul acela tainic care ii orienteaza.
Cei ce stiu ca sunt liberi, se simt, dincolo de forta cuvantului, nu au nevoie de frazare de pampoane…Se recunosc dintr-o clipire a inimii. Caci inima, nu mintea, ii obliga la jerta sufletului. Mintea este cea care urmeaza inima. De aici confuziile imbeciului…
Cel liber chiar acum, face ! Cu acesta zi stie ca nu se va mai regasi in scurtul drum ce i-a fost sortit. De aceea poate zambi mereu. De aici alta confuzie…
Cei liberi exista si nasc oameni liberi. Nu pot fi cuprinsi, nu pot fi speriati, jigniti sau inghenunchiati. Doar in fata Dumnezeului se pleaca smeriti, cu dragoste si apartenenta.
Priveste cu rabdare, asculta si taci ! Vei gasi o mana intinsa, o inima deschisa si un drum nou, ce nu il banuiai…Cei liberi sunt cei vanati. Haituiti, precum ursul cu blana scumpa. Atata rispa de suflet, doar pentru tine. Contezi, fi fericit ! Un om liber si-a asternut inima in palma ta inghetata de neputinte.
Loveste sau ridica-te ! Si asa, pe doua picioare, stangaci precum pruncul liber ce ai fost odata, priveste catre ai tai. Ei, liberi, risipind suflet au fost mereu acolo. Printre voi…
Cei tristi, cei goi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.