luni, 1 octombrie 2012

De vor mai veni



Si vorba poetului "satul de surogate pana-n gat", de chibiti ce musai sa vaneze o cat de mica, mica, mica eroare, de "pseudo-amici"  ce tin neaparat sa te mustre public...ei preferand sa ramana pe mai departe pasivi, inerti cand e vorba de actiune, de "hai si in joc, nu numai fluierat la galerie si papat de bostan", am zis sa ne clatim cu o gura de aer curat si sa ne primenim de vom putea chiar si sufletul oleaca...

Taiem muntii prin Podul Dambovitei, Rucar catre Bran si apoi mai departe incet la Rasnov si Predeal. Oile coboara deja de pe munte, toamna se stinge si ea incet, pregatim de zor CEATA cautand cu nadejde, ca in fiecare an, sa intarim nucleul stabil cu care pornim la drum in fiecare iarna incepand cu anul 2001.

Din ce in ce mai greu...anii se aduna, oamenii faini se ascund tot mai mult, speriati, pacaliti, infloresc insa salavatorii de ocazie care nici funie si nici sapun nu iti mai pun la dispozitie. Negrul a coborat atent peste noi si ne zambeste la fiecare pas. Undeva pe vale rasare totusi un drapel tricolor, soarele inca ne incalzeste, muntii sunt tot acolo, pare ca inca nu este totul pierdut.

Zambim amar in coltul gurii...pentru noi, pentru generatia noastra a fost inca frumos ! Totul...asa cum a fost el....
Greu va fi pentru cei ce vor veni.
De vor mai veni...