Un an cainesc. Un an care nu se va indura pana nu ne va rapi speranta, respiratia, prietenii...Porneste pe ultimul sau drum supravietuind doar o luna disparitiei copilului sau, cel ce ne-a lasat pentru eternitate pe Rabelais, Francois Villon sau Alfred Jarry...
Romulus Vulpescu o alta mare necunoscuta generatiei de robotei de plastic ahtiati de iphone-ne si complet neputinciosi bacalaureatului, va straluci insa vesnic celor ce s-au bucurat de versurile sale:
În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare...
Dumnezeu să-l odihnească !
RăspundețiȘtergereNe pleacă titanii, iar noi rămînem " pe-o nepermis de treaptă tristă" cum spunea Romulus Vulpescu.