marți, 4 septembrie 2012

Promenada Operei 2012





De sambata, 1 septembrie ne-am propus sa luam pulsul cultural al capitalei si ne-am transformat in spectatori dornici de a ne bucura de primele manifestari culturale ale noii stagiuni.  Am ales o institutie prestigioasa cu istorie si buget, cu sponsori si artisti angajati. Asadar cea de-a VI ediţie a „PROMENADEI OPEREI" spectacol extraordinar de operă în aer liber !

Fata de primele editii la care am asistat, aceasta noua manifestare culturala a teatrului de Opera trada parca o mai buna organizare a intregului ansamblu tehnic. De la zona spectatorilor, unde desi prezente masinutele unuia dintre sponsori nu mai agresau publicul ca in anii anteriori cand vroiai, nu vroiai ele te zgariau pe retina, spalate de lumina unor proiectoare special amplasate...pana la zona scenei si a backstage-ului unde desi veche meteahna a "bagatului prin spate" functiona si aici...desi spectacolul era gratuit pentru public...

De remarcat la lucruri bune sunetul excelent realizat de tehnicul teatrului pe set-up ultra-calitativ al celor de la Paradigma Group ! Nimic care sa agreseze, sa tulbure, ba dimpotriva un sunet cald, atent echilibrat si dozat catre cei 2-3000 de spectatori. Nu acelasi lucru despre scenotehnica, unde lucrurile lasau de dorit...De la banere agresiv si disproportionat amplasate, pana la elemente de scena-schela acoperite partial, cabluri de ranforsare a scenei ce tasneau prin mash-ul de pe fundalul central in lumina scenei... apoi bidoane uriase pline cu apa amplasate in proscenium pentru a stabiliza acoperisul scenei...in fine lucruri care puteau fi mascate, decorate cu putina imaginatie, nicidecum lasate la vedere tocmai in zonele cele mai vizibile.

Despre repertoriul spectacolului ar fi multe de spus...pareri impartite...insa unanime in ceea ce priveste finalul ce...nu se arata. Pe langa faptul ca un final la acest gen de spectacol trebuie construit catre a creste, catre exploziv, vezi si regia creata special cu focurile de artificii...repertoriul trebuie si sustinut. Ori cu voci fara experienta, cu colaboratori formati doar pentru a acoperi gaurile lasate de lipsa personalitatilor artistice autentice... totul devine o ciorba calduta pe care spectatorul neavizat o aplauda frenetic strigand "bravo" din lipsa de criterii, de simpla comparatie atat de necesara in actul artistic.

O exceptie la solisti ce trebuie mentionata este insa basul Marcel Roşca, solist la Aalto Oper din Essen - Germania, care a reusit sa treaca rampa, aducand emotie artistica unui spectacol din pacate incropit si prea plin de tinere sperante ce inca nu confirma...

Cu toate hibele lui spectacolul a fost tinut exceptional in mana de tanarul dar talentatul dirijor Tiberiu Soare. Fara de maiestria acestuia nevoit sa lucreze in piano, din lipsa de voci, pasajele de forta, intregul demers ar fi fost zadarnic. Acest profesionist a stiut sa isi conduca salvator orchestra, corul si pe bietii solisti catre un final greu, scrasnit din care precum un boxer ametit in corzi, sa aiba totusi puterea de ramane in picioare.

Adaugam asadar inca o editie la un eveniment creat mult prea comercial in defavoarea artei...De ce ? Pentru ca exista o moda nenorocita din care nu vom iesi prea curand si care se poate formula simplu: oameni nepotriviti la locul nepotrivit.

Un chin pentru organizatori de a sustine logistica unui astfel de eveniment, atat de necesar in peisajul aproape nul al scenei lirice romanesti. Cat despre artistic inca nu putem discuta...din pacate decat pe alocuri, cu multa rezerva...