Km 28

"- La revedere, ne vedem acasa..." puteau fi ultimele informatii despre noi, dar Dumnezeu ne-a ajutat si am reusit sa supravietuim unui accident ce putea fi evitat...daca exista un dram de omenie. Din pacate...el a lipsit si atunci a trebuit sa facem fata unor clipe grele... 

Pe scurt faptele arata asa:

Cu putina vreme in urma am reusit cu greu sa strangem ceva bani si sa cumparam o rulota. Bucurie mare pentru toti, mai ales ca reuseam sa punem inca o caramida la logistica companiei de spectacole si evenimente, era si vara...in fine...bucurie mare marturisesc sincer...! Dupa multe cautari, gasim undeva in tara un domn extrem de amabil, familist, care ne incanta cu oferta sa. Anuntam din start ca suntem novici si cerem intelegere. Ne socotim, ne incantam de toate cele cate erau in povestea amabilului proprietar si cadem la intelegere pentru o suma imensa, realizam abia acum...

Dar...ce sa faci ? Pe aici "hotul neprins e negustor cinstit" si cimitirele sunt pline de idioti naivi ca noi...

Pe langa cateva bube suparatoare dar...remediabile, rulota avea sa ne pregateasca o surpriza aproape macabra...Ne intoarcem deci in Bucuresti lasand amicii si micul sat de pescari in urma. Noaptea ne prinde pe drum dar bucuria unor clipe petrecute cu cei dragi si revederea marii ne fac sa ne simtim precum copii in tabara. Ajunsi pe autostrada ne balanganim maiestos la trecerea impetoaselor masini de fite care musca asfaltul, mai bem o cola sa nu adormim, mai o poveste, copilul adoarme fericit legat in centura si din difuzoare ne mangaie nemuritorii Pink Floyd...

BANG!!! Smucitura groaznica a intregului ansamblu, directia masinii imi joaca nebuna in maini. BANG!!! a doua oara, zgomot de fiare torsionate, centura imi musca din carne: NU FRANA ! imi sopteste ingerul calm asezat pe o aripa...Mai am oare frana ? S-a rupt remorca ?

Privire scurta in retrovizor.

Nu ! E acolo !....dar nu o pot controla...

Realizez brusc ca derapez. Strig:

- Calm ! Nu va speriati ! Luminile din retovizoarea stanga imi danseaza precum candele batute de vant... NU FRANA !...aud clar in urechi. E vocea mesterului Soby Cseh cand ne povestea de cateva morti celebre dar stupide. Murim...?

BANG !!! a treia oara...!!! De data asta rulota se inclina pe o parte precum o balena injunghiata...O vad in retrovizorul central si realizez ca singura nadejde de acum e directia micutului Kangoo si carligul montat de Alex. Cam putin pentru ce ma asteapta...dar ce sa-i faci ?

Gata...cu un geamat luuung, roata rulotei s-a desprins si in locul ei un polizor imens arunca scantei de foc in toate partile.

- Calm ! Stati cuminti ca scapam !

Oare...?

Incep sa trag serios de volan si incerc un soi de frana de motor. Gandesc ca daca proptesc rulota in carlig, poate franele pneumatice in decelerare sa ma scoata din necaz...E greu totul, directie, secunde nesfarsite de foc in locul rotii si...totul in spate este lemn si plastic...!!! Caut cu mintea stingatorul si toporul. Am doua butelii cu gaz fix in prova rulotei...sa nu le strivesc !!!...sa nu se rastoarne!!! Doamne ! Ufffff !!! Directia imi raspunde greoi dar ansamblul nu se opreste...Trag de volan in dreapta, cu orice risc trebuie sa ies de pe banda ! Si ies,  ma infig in treapta a 2, motorul nu va crapa, aveam doar 90 de km/ora...Rulota da sa capoteze, se balanseaza nebuna in carlig vrea sa ma depaseasca prin dreapta, apoi prin stanga...imi dau familia cu capul de toate fiarele masinii...

S-a oprit...!

Intr-un final dupa un balet de betivi, cei 10 metrii de fiare s-au oprit aproape regulamentar pe banda de urgenta la doar...28 de km de Bucuresti...

Nu am luat foc, am gasit roata la aproape 1 km in spate...asa cum apare in fotografii, inexplicabila pentru toti cei carora le-am solicitat o parere...Restul a venit de la sine. Linistit familie, multumire lui Dumnezeu, depanare nocturna, adunat resturi de pe autostrada, la atelier tarziu am constatat ca cele 2 roti, plus rezerva, sunt complet diferite ca genti, tip de cauciuc...Am lasat geanta cu pricina la analiza pentru ca mi s-a spus la atelier ca prezenta fisuri si urme mari de imbatranire a materialului...Dar numai de curiozitate caci deja am aflat ce pret are increderea in oameni...