vineri, 6 iulie 2012

Popas.


Probabil că are mari lacune privind standardul de fotografie dar mie îmi este tare dragă. Nu numai că îmi povesteşte mult despre ce se întâmplă în spatele unui proiect, dar îmi mai aduce aminte şi de cei cu care am lucrat apoi de un Nikon sublim care se odihnea pe pieptul fotografului ce ne onorase cu un shooting în Muzeul Satului şi pe care l-am împrumutat temător ca să trag câteva cadre...

Ei câte poate povesti o clipă...