Întotdeauna am simţit nevoia să caut, să ies din traseu şi să explorez. Ceva de nomad e undeva în mine şi am furnici pe toată talpa, vorba Andrieşului...De data asta îmi trag casa în spate precum melcul şi zâmbesc voios la gândul că încă pot căuta. Mai închin câteodată o cană de ceai de rododendron pentru cei plecaţi şi povestesc puiului de om despre câte au fost.
Şi mergem mai departe...
Ca deobicei, foarte frumoase ganduri si destula poezie
RăspundețiȘtergere