A murit părintele Ioanichie.

L-am cunoscut ca preot al Mănăstirii Sinaia, duhovnic căutat de foarte multe suflete, retras apoi în pustnicia Bucegilor la schitul Sfânta Ana unde împreună cu fratele Nicolae era înconjurat doar de stânci şi de urşi. Urcam deseori la schit dar nu l-am mai întâlnit niciodată. Despre dânsul aflam veşti doar de la fratele ce îl urmase în munţi şi de la urmele ghearelor de urs ce marcaseră poarta metalică a micuţului schit.

Cei ce nu l-au cunoscut vor găsi acum în locul schitului săpat în piatră de sub cota 1500, o biserică şi un schit mare, încălzit, plin cu cele trebuncioase vieţii în munte. Într-un colţ de pădure l-am găsit pe fratele Nicolae care mi-a desluşit tainele noii construcţii şi toate cele ce se schimbaseră, dar de părinte nu am mai reuşit să dau. L-am privit de departe înconjurat de sufletele pe care le păstorea şi într-un fel ne-am luat rămas bun pentru că nu îmi mai găseam nici loc, nici folos în noua configuraţie a celor de acolo...

A murit luni 20 februarie 2012 şi a fost înmormântat departe, în satul natal, poate ultimul pustnic al Bucegilor aşa cum a fost botezat de cei care l-au cunoscut, pe Părintele Ioanichie Şomcuteanu. Dumnezeul să ierte şi să îl aşeze în Ceata Drepţiilor.