16 ian. 2012

România e în stradă.


Deşi nu e clară cine sunt derbedeii şi cine sunt oamenii serioşi, de ieri noapte în oraşul gri a început ceva. Cu siguranţă va continua...Lipsa de transparenţă şi decizie a unui guvern laş ce stă în genunchi va alimenta focul ce a început să pâlpâie.

Nu e treaba să dau verdicte, toţi avem dreptul la opinie. Că se putea face paşnic ceva, îmi este greu să cred. De ce ? Păi dacă erai pe străzi  în '89 sau '90 te prinde-ai iute că e acelaşi vals. Paşii, intonaţia, ritmul sunt identice. Diferă costumele. Acum se preferă cotiere, jambiere, mănuşi...pe lângă recuzita cunoscută...scut, dube, civili cu walkie-talkie, etc...

Ce e îmi e clar e că punctul de fierbere a fost atins şi de aici încolo nu mai este cale de întoarcere. În '89 românii au sărit pentru un maghiar, în 2012 pentru un palestinian, pare că niciodată pentru ei...

Un comentariu:

  1. Acum nu mai există cale de întoarcere, e prea tîrziu. Dacă Băsescu şi Boc ar fi avut bunul simţ să iasă pe post şi să anunţe alegeri anticipate, poate...
    În privinţa lui Arafat, dă-mi voie să cred că este mult mai român decît guvernanţii noştri. Oricum, manifestaţiile de-acum au cu totul altă cauză.

    RăspundețiȘtergere

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.