Sol-Sol-Fa#-Mi-Mi...

Era tot prin decembrie dar un decembrie adevărat, cu multă zăpadă, cu liniştea ninsorii, cu oameni înfofoliţi dar voioşi şi cu mulţi copii care îşi construiau pârtii din zăpada depozitată de pluguri la capătul străzii. Alex a apărut cu bass-ul lui FENDER şi am început să repetăm.

Am păstrat totă linia de bass pe care am scris-o atunci, deşi părea de neînţeles şi destul de greu de executat aşa.."din prima". La prânz a ajuns Marian cu o cioată de vioară, împrumutată de la liceul Enescu special pentru cele câteva concerte antamate. Era şi spartă şi suna ca vai de lume dar Marian avea o voinţă de fier. Eram fascinat de cum "plângea" pe vioară. Încerca să cânte cu stil lăutăresc, punea mordent, apogiaturi la greu şi reuşea să completeze colosal cealaltă vioară, sobră şi academică.

Linia de vioară a ţâşnit din mine firesc, ca şi corul de voci în momentul când i-am pus să cânte împreună în micuţa mea cameră de bloc, unde strângeam CEATA să repetăm...Ei câte ar fi de spus...dar timpul mă alungă...La "Scoală gazdă" a rămas totul aşa cum l-am gândit atunci şi acum este una dintre cele mai dragi linii melodice pe care m-am încumetat să le scriu... Sol-Sol-Fa#-Mi-Mi...

Are şi rimă parcă...