1 dec. 2011

Ce se întâmplă când poarta închisorii e deschisă.


"L-am prins pe Matei Vişniec stând de vorbă cu regizorul Adrian Berinde. „Este un spectacol în sine numai întâlnirea celor doi actori. Sunt sublimi!” - Îşi începe Vişniec runda de laude. L-am întrebat pe dramaturg dacă Adrian Berinde este un regizor care a transmis emoţii? Răspunsul: „Eu nu mă tem de regizori. Dimpotrivă, le cer să mă surprind". Textele mele nu au hamurile puse. Sunt nişte cai în libertate pe care fiecare îi creşte cum vrea. Dacă ar fi fost să dau şi indicaţii de regie definitive, m-aş fi transformat într-un gardian al pieselor mele. Eu, dimpotrivă, le deschid pieselor mele poarta închisorii, să fugă. Şi regizorii fug după ele. Uneori mă şi surprind foarte plăcut, cum s-a întâmplat şi în cazul lui Adrian Berinde”.

Un scurt citat din articolul apărut ieri, 30 noiembrie 2011 în Jurnalul Naţional scris de Dana Andronie. Suntem fericiţi că am reuşit să suţinem spectacolul nostru în faţa celui care l-a scris acum mai bine de 30 de ani, domnul Matei Vişniec.

Mulţumesc celor care au făcut posibil întâlnirea mea artistică cu domnul Matei Vişniec.  Fără  Adrian Berinde, Cristina Pleşa, Elena Vurtejanu, Anca Mizumschi, Amalia Ciolan, Dana Andronie, Dana Nedelcu, Elena Sanca, Andreea Gruioniu, Roxana Iovu, Daniela şi Aurel Stănilă, Daniel Grigorescu, Constantin Braşov, Daniel Saul Pasc, Marius G. Mihalache, Gabriel Martin, Cătălin Stelian, Adrian Băbeanu şi Sebastian Plămădeală, toată jertfa ar fi fost zadarnică...

Fotografie realizată de Roxana Iovu

Un comentariu:

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.