Nimic nu se schimbă de la sine. Ca să scoţi gunoiul afară, să poţi să ai muşcate şi lalele în loc de bălării, trebuie să pui umărul, să transpiri. Nimic nu se urneşte fără să te implici. Dacă rămâi deoparte admirând străzile austriece şi sorbind limonada cu miere la ora 12.00 pe terasele crescute pe gunoaile "centrului vechi" nu ai să faci decât să alimentezi maşinăria deznădejdei ce zilnic îţi cânta aria.
Am văzut oameni de 80 de ani ce îşi ară zilnic şi conştiincios ogorul. Am descoperit copii excepţionali ce au toate datele de a străbate haosul de nu ar fi striviţi de nepăsare şi uitare. Nimic nu se va urni de la sine. Vei avea doar trotuare betoane pe plajele unde cândva alergai fericit şi telegondole ce te vor purta peste munţii de gunoaie. Nimeni nu va veni şi telefonul nu mai sună demult...Ridică-te şi mergi, încă respiri. Lasă deoparte ce nu poţi face, luptă pentru ce este încâ viu în tine şi vei deveni liber.
Aşa este !
RăspundețiȘtergereÎntr-un alt fel, eu am lansat chemarea " Îmbrăţişează România" , care a avut oarece ecou pe bloguri.
Trebuie să ne mişcăm !