Sunt ani buni de atunci şi nu ştiu cum de taman în toată nebunia specifică ce însoţeşte pregătirea unui proiect ca cel pe care îl lansăm sâmbătă, mi-am găsit timp să scormonesc prin arhivă...Fotografia îmi aduce aminte de Rasmus şi de magazinul lui din îndepărtatul nord unde m-am închis trei zile, probând o grămadă de chitări, pe o grămadă de amplificatoare. Îmi aduce aminte de Stratocaster-ul ce stă între noi şi căruia i-am cumpărat bilet de autobuz special ca să îl am lângă mine în cele trei zile de drum greu, ce desparte cele două lumi.
De atunci am rămas nedespărţiţi, iarnă, vară, frig, cald, bine sau rău...De Rasmus nu mai ştiu nimic, în rest totul este bine acolo, în Suedia ca şi aici, acasă...Nimic nu s-a schimbat. Tot trei zile şi două pâini mănânci ca să citeşti stupoarea în ochii unui tânăr ce studiează la milimetru, în facultate...Satriani, Vai sau Petrucci şi care mirat te întreabă: Voi...acolo...nu aveţi chitări ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.