duminică, 23 ianuarie 2011

Cu o carte prin îngheţ.

Bucuria de a cunoaşte pas cu pas sufletul omenesc şi de a-l gasi cu atât mai complicat pe masură ce înaintezi în cunoaştere, este poate cea mai puternică senzaţie ce mă guvernează de ceva vreme.

Despre introspecţie şi personaje ce nu pot trăi oricum, despre mărturia unei istorii individuale ce a reuşit să îşi depăşească condiţia, despre o altă revoluţie, despre momentul când poporul nu ştie ce să aleagă, despre valorile tradiţionale ale aristocraţiei, despre toată acestă sciziune la nivelul unei întregi societăţi reprezentată prin "Julien Sorel" personajul din romanul "Roşu şi Negru" scris de Marie-Henri Beyle cel care a rostit:

"Ei bine, am trăit destul pentru a vedea că diferenţa generează ură..." cunoscut mai degrabă sub numele de StendhalCâteva întâmplări ciudate şi viscolul de afară mi-au reamintit că pe cât de vulnerabilă, fiinţa omenească ce se încumetă să privească către cer va găsi o cale în această vale tristă şi plină de suflete îngheţate prea timpuriu...