Într-un fel ştiam ce va însemna, în alt fel poate că eram doar naiv, dar momentul când am adus acest Fender Stratocaster în viaţa mea a fost şi va rămâne unic. Cu toate cele ce au urmat...de la mirarea până şi a suedezilor...nu mai zic de ţiganii ce au debarcat în Germania cu televizoare, DVD-uri şi malaxoare de pâine...că îmi cumpăr 2 bilete de autocar către ţară ca să îl am tot timpul lângă mine pe scaunul din dreapta, până la cei care astăzi, complet halucinat încă pentru mine chiar după zece ani de lucru cu fel şi fel de oameni...mă întreabă senini ca o primăvară timpurie, uşor tâmp dar determinat până în străfundul fiinţei lor:
"Da' merită...?"
Fotografie de Andreea Gruioniu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.