luni, 15 noiembrie 2010

La noi când vine iarna.

Timpul o ia din loc pe nesimţite. Fuge grăbit lăsând în loc doar bucuria lucrului făcut. Dacă îl faci, dacă nu, eşti fericit. Nu tu responsabilităţi, nu tu bătăi de cap, alergătură, nopţi nedormite şi un car de stress...Ehee că nu clădeşti, că nu rămâne şi nimic nu durează după noi, a devenit precum era prin anii '80 aia cu teoria relativităţii: "Faci nu faci, leafa merge". Şi tot felul de tembelisme născute să îţi adoarmă conştiinţa şi aşa amorţită de lene, minciună, deznădejde şi alte progrămele ce ne tropăie fiinţa cu regularitate.

Cu bune şi cu drag de acest proiect şi de munca noastră, am ajuns şi aproape de faza şnururilor (repetiţii fără opriri, în care doar la sfârşit se reglează micile scăpări, accidente, etc, fază în care se pun şi costume şi se calculează timpii de scenă). "CEATA" pe lângă, oameni talentaţi şi puternici, are nevoie de surse de finanţare, de PR, de soluţii de transport, de backstage, de instalaţie de sunet, de instalaţie de lumini, de fotografii, afişe, tipar şi multe, multe altele. Care îmi revin tot mie, pe principiul vrei să faci...faci, nu vrei...se alege praful...

Aşa că se anunţă o săptămână interesantă, prima din Postul Crăciunului, ce ne va scoate către calea gândită acum mulţi ani, când observam cât de necesar ar fi un concept de spectacol pur românesc, fără moşi tragici cu barba lipită cu scotch, fără cadouri în pungi de plastic cu sigla sponosorului ce te îndemna fie să cumperi, fie să îl votezi...un spectacol  viu, dinamic şi itinerant care să-i bucure şi să-i entuziasmeze pe spectatori.

Astăzi "CEATA", după nouă ani ani de muncă şi spectacole în diverse distribuţii a rămas, din păcate, printre singurele alternative de acest gen. Pentru mine nu există instrucţiuni în caz de avarie, proceduri ce se aplică în caz de... nu mai există nici profesor, nici omolog. Rămas cam singur, dar încrezător în Arta Spectacolului, pe care mi-am însuşit-o de la cei mai buni Maeştrii pe care viaţa mi-a rânduit, şi cu puţina mea Credinţă în Dumnezeu, alături de oamenii buni şi talentaţi ce au participat la construcţia acestui proiect, curând, zâmbitori şi calzi, vom sparge frigul ce va cuprinde, aproape tot.

Cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste îţi doresc să ai o perioadă liniştită şi rodnică în care să încerci, măcar puţin, să te porneşti în marea aventură a întâlnirii cu tine însuţi !