vineri, 12 noiembrie 2010

Ceata, spectacole începând cu anul 2001.

Printre cei zburaţi în 2000 de la Teatrul Naţional Bucureşti m-am numărat şi eu. De pe o zi pe alta m-am trezit şomer. Aidoma tuturor celor aflaţi în această situaţie, nutream sentimetul de a fi fost tras pe sfoară. Pe nepusă masă, măreţele mele planuri de viitor se văzuseră curmate, şi încă într-un mod destul de penibil. După trei ani de muncă renumerată, în buzunare îmi fluiera din nou vântul. Mă aşteptau clipe de strâmtorare şi chiar de disperare.

Ulterior realizând gafa făcută (jucam în două piese rol principal şi eram în distribuit în alte 2 piese ce îşi începuseră deja repetiţiile) am fost chemat de cei ce mă dăduseră afară pentru a mi se explica că: "A fost doar aşa...de faţadă...că de fapt eu eram un actor apreciat dar ca să poată scăpa de alţii au trebuit să mă pună şi pe mine pe liber...că e ok cu mine, că hâr...că mâr..."

Nu am comentat niciodată despre asta şi nu o voi face nici acum. Ca să nu cadă spectacolele ce se jucau am acceptat să rămân o perioadă colaborator extern al teatrului, însă mi-am negociat la sânge fiecare prestaţie artistică pe scena marelui teatru. Era singura soluţie. Pierdusem vechimea (lucrez cu acte în regulă de la 18 ani fără întrerupere) categorie, statut şi eram luam în colimatorul mişto-urilor de toate pilele angajate de noua direcţie...Aşa am petrecut cu bune şi cu rele, cu oameni faini şi jigodii iremediabile încă vreo doi ani pe scena cea mai dragă sufletului meu, până într-o zi.

În teatru eram deja izolat, se scorneau nişte poveşti teribile despre mine, eram fie un "monstru care seacă teatrul de bani", fie un "bine le face, ia mai dă-i în măsa". Dar eu nu mai jucam şi asta mă stingea încet. Cei doi regizori ce m-au distribuit, Alexa Visarion, a fost şi el îndepărtat, şi Ionuţ Popescu, a ales să emigreze, au renunţat la proiectele începute şi astfel nimic nu mai justifica prezenţa mea pe holurile reci ale teatrului. Cum nu am cerut niciodată nici un rol, cum nu am înţeles să socializez pe la mese şi spriţuri pentru a căpăta un grup de suport, cum nu m-am milogit, având încredere deplină în cele învăţate de la maeştrii pe care viaţa mi-a dăruit şi cu o brumă de vise, speranţă şi credinţă mi-am apucat calea, singura care părea dornică să mă mai primească şi am pornit singur la drum. Aveam 30 de ani şi nici un angajament.

Pentru că ştiam şi îmi plăcea mult să cânt am alcătuit repede un repertoriu, am pus pe picioare un mic spectacol de muzică şi poezie şi împreună cu un coleg de teatru şi ce mai rămăsese din fosta "Companie de Sunet" a regretatului Vali Sterian am pornit să susţinem recitaluri independente. Jucam cu oarecare succes fie la "Cafeneaua Actorilor", fie la "Casa Eliade", eram invitaţi la emisunea "Vânare de Vânt" de pe TVR sau pe la defunctul "Tele 7 ABC" de oameni ce ne iubeau şi ne doreau aproape. Toate au fost bune, trupa "Atelier" nume pe care l-am născut împreună cu Tata Vlad, bravul om de teatru ce mi-a stat încrezător aproape, îşi croia un drum nou în jungla showbizz-ului autohton, dar diferenţele au fost mai puternice. Eram doi actori unul angajat, altul liber de contract, doi muzicieni unul obişnuit cu sutele de watt, mulţimi de oameni şi onorarii imense, iar spectacolul creeat nu era decât o mică destăinuire artistică, caldă dar de mică anvergură. Atunci am convenit să ne dăm mâna, să ne mulţumim pentru clipele frumoase petrecute împreună, să salutăm publicul într-un spectacol de rămas bun şi să ne vedem fiecare de ale noastre.

Aşa s-a născut CEATA. De ce CEATA ? De ce a lu' VURTEJANU ? Chiar dacă fiecare prezentator ce ne anunţă pe diverse scene mă întreabă mirat de nouă ani cele de mai sus, am să încerc să povestesc altă dată despre asta. Acum "CEATA lu' VURTEJANU" proiect artistic independent este aproape de linia dreaptă ce ne va aduce din nou în faţa publicului într-o serie de "Spectacole de Colinde şi Cântece Tradiţionale Româneşti" în distribuţia:

IRINA COJAR - voce
AFRODITA ANDRONE - voce şi zurgălăi
EDUARD ADAM - voce şi percuţii
VICTOR CRASNOPOLSCHI - clarinet
CRISTIAN CIUBOTARIU - voce şi percuţii
VICTOR VURTEJANU - chitări, voce şi aranjamente muzicale

Tehnică de scenă - SORIN PĂUN
Foto: ANDREI FĂRCĂŞANU, CĂLIN DUMITRESCU 
Backstage suport - ILEANA CIUBOTARIU,
GABRIEL TUNSOIU, CĂTĂLIN TUNSOIU
Producţie & backstage SEBASTIAN PLĂMĂDEALĂ

Acest spectacol nu ar fi fost posibil fără suportul extraordinar şi dragostea 
Director VERONICA NICOLAE, Director ION DUMITRESCU
 cărora ţinem să le mulţumim public.