Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuţina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns...
Sănătate şi putere de luptă Adrian Păunescu, vă doresc din toată inima.
Fragment din poezia "Repetabila povară" de Adrian Păunescu
Trag speranta ca "nu mor caii cand vor cainii..."...o mentiona si dansul prin emisiuni televizuite mai demult!
RăspundețiȘtergereD-lui Poet Adrian Paunescu ii urez si eu sanatate Maxima !
Minunata poezie! Chiar nu stiu ce mai astept, de ce tot aman mereu sa invat din poezii d-lui Adrian Paunesc?!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ma inclin,
Florin