luni, 18 octombrie 2010

Calea din tine.

Mulţi încă caută alb-ul, mulţi orbecăie prin întuneric acutizând suferinţe ce s-ar stinge firesc de ar putea rămâne deschişi. Oameni în toată firea urlă şi se sfâşie, incapabili de toleranţă, nu de Dragoste căci Dragostea îi sperie. Asist de câteva zile la împroşcarea cu noroi a unuia dintre cei mai tari fotoreporteri în viaţa, o legenda ce ar trebui stimulată şi sprijintă de statul român să vorbească oamenilor în conferinţe publice, workshop-uri...Domnul Paul Agarici este un artist încă viu ce ar trebui acompaniat de un alt artist Gheorghe Zamfir poate, sau Tudor Gheorghe sau Fărcaş şi  ilustrat de poezia recitată de Victor Rebengiu sau Marcel Iureş...

Doar atât. Atât şi am umple trei "Polivalente" în toamna asta ploioasă... Ce să mai spun...Şi când te gândeşti că există încă Angela Gheorghiu sau Adrian Berinde sau Dinu Lazăr sau Mihai Mălaimare cu un proiect excepţional numit Masca, sau Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Gruia Sandu...nimic...stăm şi ne jupuim dureros, iar copii ne mor aruncaţi în braţele deznădejdei, tinerii fug scârbiţi...jalea cuprinde orice fărâmă de alb, de Lumină.

O mare actriţă, contemporană cu aceste vremuri de durere, pe care o admir dar pe care nu am să o numesc din dragostea pentru talentul şi jertfa domniei sale, îndemna tinerii la una dintre conferinţele publice din această lună, la abandon naţional..."Fugiţi ! Lăsaţi dracului tot şi dispăreţi. Nu mai este nimic de făcut..."

Şi atunci cum să te plângi că eşti marginalizat. Că nu contezi în societate şi eşti carne de tun...dacă tu îţi sapi singur mormântul, te arunci în groapă...te mai miri indignat pe la teve-uri că artiştii sunt îngropaţi de vii...

De ce voi continua să lupt este şi pentru că artistul Ion Cojar pe care îl vom comemora astăzi, dincolo de poarta ce a traversat-o, ne-a lăsat o cale pe care nu ai cum să sucombezi...Dacă o urmezi, dacă înţelegi că este loc pentru toată lumea şi că Lumina sparge întunericul, pe culoarul tău eşti liber şi responsabil de ceea ce faci. Bătălia este numai şi numai cu tine. Poţi să culegi gunoiul şi să îl duci la coş...trebuie doar să vrei. Albul nu a fost niciodată mai limpede, cu atât mai mult cu cât el este compus din toate lacrimile Mamei ce te-a dăruit Luminii.