marți, 26 octombrie 2010

Bucuria Pelerinului.


În urmă cu ceva ani când am primit un brânci sănătos de la viaţă, mi-am revizuit serios caracterul. Eram un actor tânăr, dornic de afirmare, gata de a porni la drum, dar descoperit sănătos în punctele esenţiale, vorba lui Caragiale. Respectivul şut în fund a avut însă marea calitate de a mă face să mă întâlnesc cu mine cel cu adevărat. Mărturisesc asta nu numai pentru că am supravieţuit, deşi nimeni nu îmi mai acorda nici o şansă, ci şi pentru că am reuşit să învăţ şi să nu îngrop sau să risipesc talanţii ce mi-au fost dăruiţi. De atunci nu o mai iau pe scurtătură...

Arma creştinului în lupta sa cu întunericul, durerea şi deznădejdea este rugăciunea. Dăruind suntem capabili să dobândim şi astfel reuşim să împlinim cele ce ne sunt de folos pe calea către mântuire. Drum anevoios, aşa este, deloc la îndemână şi plin de primejdii. Dar însetatul de Lumină va răzbi căci nu este singur în lupta sa. Rugăciunea şi jertfa celui îşi doreşte cu adevărat dar în primul rând Crede, nu vor fi niciodată  în zadar.

Aşa se face că reuşesc să îmi susţin în aceste vremuri de pribegie, câteva proiecte pe care le-am creeat pornind de la aceea întâlnire cu mine. Studioul Audio & Video şi After School-ul V.S.U. sau "CEATA lu' VURTEJANU" ce iată te colindă de aproape zece ani, "MAESTRUL de CEREMONII", conceptul de events şi manifestrări culturale realizate de profesionişti, ce reuşeşte să se afirme din anul 2003 pe o piaţă suprapopulată şi plină de oferte, sau proiectul de teatru itinerant care deja a susţinut câteva reprezentaţii cu recitaluri de muzică şi poezie, sunt răspunsul la întrebarea pe care mi-am adresat-o atunci când am rămas pe drumuri, fără nici un angajament, îndurerat şi confuz, uitat şi judecat de mulţi dintre cei care îmi călcau pragul. Nimic nu ar fi fost astăzi, fără dragostea lui Dumnezeu.

Printre gunoaiele şi PET-urile aruncate de-a valma, mânaţi de la spate de jandarmi prin ţarcuri de fier precum animalele către jertfă, înconjuraţi în noapte de urletele triburilor din Rahova şi Ferentari, supervizaţi de hoţii organizaţi temeinic, priviţi cu dezgust şi înjuraţi "a la carte", catalogaţi ca "pupătorii de oase" şi câte şi mai câte, cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să urcăm încă odată calea către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, unul dintre cei mai cinstiţi martiri ai Ortodoxiei, luptătorul ce ne aduce pilda, că mai de preţ decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi un om în această viaţă,  este credinţa în Dumnezeu, râvna pentru viaţa în comuniune cu Dumnezeu.

Găsesc astfel forţa de a continua, căci primesc ca şi tine, răspunsurile şi roadele celor semănate şi sădite pe ogorul ce mi-a fost încredinţat. Când vom reuşi să ne auzim, să ne ascultăm, vom reuşi să ne unim şi să nu ne mai judecăm. Atunci vom fi împreună, iar deznădejdea ce acum te macină nici ca amintire măcar, nu îţi va mai umbri sufletul. Legea este doar una şi când o vei aduce în inima, cu Dragoste, vei regăsi speranţa. Eu am pornit de la o întrebare, tu ai deja multe răspunsuri pentru care îţi mulţumesc.

Fotografie realizată de Dinu Lazăr