duminică, 11 iulie 2010

Bucuria.

Un mod de a sărbatori acel miracol numit Viaţă. Un mod exemplar de a construi un Destin. Dina Cocea spune de câte ori este întrebată despre secretul tinereţii şi frumuseţii ei că nu are regrete, că nu are amintiri urâte.

"Am darul de a îndepărta răul şi urâtul din jurul meu. Nu-mi regret greşelile. Seninătatea e un dar moştenit de la tatăl meu. Trăiesc intens bucurându-mă de ziua de azi. Clipa contează. Nu privesc îndărăt. Când nu am mai putut juca zilnic, m-am apucat de scris. Mi-am descoperit o altă pasiune. Mi-am redescoperit, întruna, plăcerea şi bucuria de a trai..."


Eu, am înfiinţat, în 1941, compania "Teatrul Nostru" care a avut anii ei de glorie, la care am elaborat un repertoriu de cea mai înaltă calitate, la care au colaborat cei mai mari actori ai scenei romaneşti de atunci. În acea epocă, România era grânarul Europei, iar leul era convertibil raportul salariu-preţuri fiind în favoarea omului mărunt. Adică, şi în favoarea omului mărunt... Şi asta a ţinut cam până cand au venit comuniştii peste noi. Atunci, compania mea a dat faliment. Aşa cum, foarte curând, aveam să dăm cu toţii faliment, într-un fel sau într-altul. Dar asta e o alta poveste.

Un fragment din excelentul articolul realizat cu ceva vreme în urmă de doamna Silvia Kerim pentru publicaţia "Formula As" pe care îl puteţi găsi aici