vineri, 8 ianuarie 2010

Nebunia.

Oricum, de cate ori aud e nebun, surad si ma scutur, cu toate ca vad ca nici o convingere nu-i mai bine ancorata decat aceasta: toti ceilalti sunt nebuni, numai eu sunt normal. Omul superior, zice doctorul Al-George, este cel care-si consolideaza lungimea de unda personala de emisie si totodata isi largeste neincetat gama de receptie.

Despre nebunie am mai invatat ceva: ca principalul - in situatii limita - este sa nu inebunesti. De ce ? Pentru ca nebunia este contagioasa si pentru ca orice regim totalitar este si nebun.


Dar pe de alta parte, dialectica: multi s-au tinut tari numai pentru ca erau nebuni. Nebunia a fundamentat numeroase cazuri de pastrare a demnitatii. Poate fiindca insul stapanit de o monomanie dispretuieste mai usor decat altii ispita bunurilor.


Nebun. Am si eu o reputatie de nebun bine stabilita, mai ales printre amici. Ce bine mi-a prins nebunia aceasta in ultimii zece ani. Ce ma faceam daca nu eram nebun? Inebuneai! imi raspunde ratiunea.

2 comentarii:

  1. "singura diferenta dintre mine si un nebun este faptul ca eu nu sunt nebun" (Dali)
    si totusi.."fiecare om are cite-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, dupa mine, e sa n-ai nici una" (Nikos kazantzakis)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nebun, da, sint nebun! Dar, lume, daca / n-ar fi nebuni ai fi de tot saraca. / Caci cei cuminti n-ar face rod nici unii / de n-ar muri in locul lor nebunii..." (Demostene Andronescu, supravietuitor al Aiudului)

    Imi plac mult versurile astea! zi buna si luminoasa!

    RăspundețiȘtergere

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.