vineri, 8 ianuarie 2010

Nebunia.

Oricum, de cate ori aud e nebun, surad si ma scutur, cu toate ca vad ca nici o convingere nu-i mai bine ancorata decat aceasta: toti ceilalti sunt nebuni, numai eu sunt normal. Omul superior, zice doctorul Al-George, este cel care-si consolideaza lungimea de unda personala de emisie si totodata isi largeste neincetat gama de receptie.

Despre nebunie am mai invatat ceva: ca principalul - in situatii limita - este sa nu inebunesti. De ce ? Pentru ca nebunia este contagioasa si pentru ca orice regim totalitar este si nebun.


Dar pe de alta parte, dialectica: multi s-au tinut tari numai pentru ca erau nebuni. Nebunia a fundamentat numeroase cazuri de pastrare a demnitatii. Poate fiindca insul stapanit de o monomanie dispretuieste mai usor decat altii ispita bunurilor.


Nebun. Am si eu o reputatie de nebun bine stabilita, mai ales printre amici. Ce bine mi-a prins nebunia aceasta in ultimii zece ani. Ce ma faceam daca nu eram nebun? Inebuneai! imi raspunde ratiunea.